Covidul ne-a lăsat cu speranţele-n vânt/ Economia e praf şi-a ajuns la pământ/ Bugetu’-a rămas în pană şi-i gol/ Cîţu scoate din firme nămol - ceva de genul ar scrie Nicolae Labiş, dacă ar putea "contempla" România în vremea pandemiei. Şi n-ar fi deloc departe de adevăr…
Deficitul bugetar al României a ajuns deja la 8,6 la sută din PIB, iar finalul anului e încă departe. Numai luând în calcul creşterea alocaţiilor şi a pensiilor, fără celelalte cheltuieli inerente, situaţia se anunţă catastrofală.
Şi chiar dacă ministrul de Finanţe îşi doreşte doar o majorare cu 20 la sută a alocaţiilor şi o creştere cu 14 la sută a pensiilor, lipsa majorităţii parlamentare s-ar putea să-l oblige să dubleze alocaţiile şi să mărească pensiile cu 40 la sută. Turul de forţă reuşit de PSD în Parlament şi la Curtea Constituţională în privinţa dublării alocaţiilor, prin care a reuşit să certifice o lege care… încălca legea, pentru că nu avea surse de finanţare explicite, pune mari semne de întrebare asupra intenţiei de majorare cu 14 la sută a punctului de pensie, deși, spre deosebire de alocaţii, creşterea pensiilor este prevăzută în bugetul de stat şi are, cel puțin teoretic, sursă de finanţare. Faptul că a intervenit între timp pandemia de coronavirus, făcând praf încasările la buget, este o justificare ţinând doar de moralitate şi de politicianism, pentru că, legal vorbind, pensiile ar trebui mărite cu 40 la sută de la 1 septembrie.
Jocul dintre guvern şi majoritatea parlamentară se va muta acum şi mai mult în spaţiul public, pentru că suntem în plină campanie electorală pentru alegerile locale, aşa că fiecare oportunitate va fi speculată la maximum. Iar ambele părţi deja fac asta cu vârf şi îndesat. Ludovic Orban clamează că PSD-ul nu se gândeşte la viitorul ţării, în timp ce Marcel Cioalcu susţine că liberalii au furat banii de pensii prin licitaţiile din timpul pandemiei şi ameninţă cu moţiunea de cenzură. Totul este însă un simplu joc de imagine, pentru că în condiţiile în care vistieria ţării este practic goală, iar viitorul economic nu se anunţă deloc roz, nu vrea de fapt nimeni să ajungă la guvernare şi să ia măsuri sinucigaşe, economic sau politic. În toată această dispută, singurul care va avea de pierdut va fi probabil Orban, care va fi, probabil, sacrificat de preşedintele Iohannis. Şi chiar dacă un nou premier nu va putea să facă mai mult decât Orban, important este să ne târâm până la alegerile generale, când o posibilă nouă majoritare parlamentară va putea să-şi impună politicile economice. Şi abia atunci vom avea imaginea reală a dezastrului în care se află finanţele României şi vom afla dacă şi cum se poate ieşi din prăpastie.
