Emoțiile pot fi contagioase

Evaluaţi acest articol
(19 voturi)
4 comentarii

Indiferent cât de greu este anul acesta - și este, clar - eu tot ştiu, în măduva oaselor, că vom izbândi. Asta fiindcă natura umană este să învingă, să supravieţuiască, să iasă din întuneric. Uneori, ne ia mai multă vreme să vedem lumina, alteori ne lăsăm amăgiţi de vreo strălucire lumească pasageră, dar, până la urmă, umanitatea noastră reuşeşte, cumva, să triumfe.
Zilele trecute, într-o staţie de autobuz, o doamnă în vârstă, cu mâinile muncite şi încheieturile îngroşate de vreme şi de vremuri, se chinuia să îşi lege drept mască o batistă, fiindcă elasticul măştii medicinale o trădase. Nu reuşea şi se necăjea vizibil, speriată că va veni şi autobuzul şi nu o să se poată urca. Mi-am dezinfectat încă o dată mâinile şi m-am oferit să o ajut, admirând batista frumoasă, cu broderie pe margine, transferată parcă din alt secol în acest al 21-lea, care, iată, ne chinuie considerabil. I-am spus femeii că mă bucur că se protejează, fiindcă situaţia e gravă, iar lumea, din păcate, nu prea înţelege. "Ştiu că e rău, mi-a spus, cu ochii albaştri senini, mă păzesc, păi ne păzeam noi aşa şi de tifos, în război, tot cu pânză la gură, pusă în două, că tifon nu toată lumea avea, mai rupeam din poale şi fierbeam pânza bine cu sodă, o limpezeam şi aşa era...". S-a urcat pe urmă în autobuz, mulţumindu-mi din ochi, nişte ochi care zâmbeau frumos dintre mărcile timpului.
Ieri, a venit la redacţie, să-mi mulţumească pentru ceva ce am scris, o altă doamnă care mi-a zâmbit frumos din priviri, deşi restul chipului îi era ascuns de mască. Cu ochii puţin în lacrimi, fiindcă pandemia o împiedică să fie lângă copii, plecaţi să îşi facă viaţa pe alte meleaguri, doamna mi-a spus că e firesc să le mulţumim celor care ne fac o mică-mare bucurie, mai ales în timpurile de astăzi, mai ales anul acesta. Aş fi vrut să o pot strânge în braţe, să o asigur că va fi bine şi restricţiile astea vor trece. M-a durut sufletul că un gest atât de simplu, pe care în mod obişnuit l-aş fi făcut fără să stau pe gânduri, este acum obiectul unei autocenzuri de sine, una pe care o fac nu pentru a mă proteja pe mine, ci tocmai pe ceilalţi, fie ei apropiaţi din familie, prieteni suferinzi sau mai vârstnici ori, iată, oameni care, deşi sunt altfel stăpâni pe ei şi perfect echilibraţi, au nevoie de o încurajare. E trist, dar, în acelaşi timp, atâta vreme cât încă mai ştim să dăm dovadă de empatie, nimic nu e pierdut. Emoţiile pot fi contagioase, iar asta e un lucru bun.

Citit 996 ori Ultima modificare Marți, 20 Octombrie 2020 18:40

4 comentarii

  • postat de Galatean Miercuri, 21 Octombrie 2020 12:42 78.96.81.*** Link la comentariu
    0
    5

    Cand nedreptatile de tot felul ne incorseteaza, empatia nu mai poate sa zburde, nestiind adevaratii vinovati, devenim imuni la problemele de ansamblu a semenilor!

    Stim precis, ca, oameni empatici, simtitori si buni, traind intr-o societate plina de ignoranta, prostie, diletantism si fatarnicie, in acest mod inversand scara valorilor, creind un modus vivendi in turma, se transforma fara voie in spiritul turmei, altfel neputand supravietui!

    Da, traim, fara sa ne dam seama, aceste schimbari in spiritul comunitatilor, degradant, si, uneori, inspaimantator!

    Raportează
  • postat de De fapt... Miercuri, 21 Octombrie 2020 10:55 77.111.247.*** Link la comentariu
    1
    8

    Încurajările gratuite si vorbele frumoase dar fără fundament nu sunt decât o altă cale de a ne fura căciula singuri.

    Mai degrabă as transmite următoarea "incurajare" , mai pragmatică și realistă: foaie verde de dudău, o să fie și mai...bine !!!

    Raportează
  • postat de FLORIN Miercuri, 21 Octombrie 2020 08:52 5.13.163.*** Link la comentariu
    0
    5

    AR FI EXTRAORDINAR DACA EMOTIILE AR FI CONTAGIOASE SI IN SPITALE, LA MEDICUL DE FAMILIE, la DSP, ACOLO UNDE NOI PACIENTII AVEM ATATA NEVOIE DE EMPATIE SI UNDE NU O GASIM, DIN PACATE!
    ACOLO, CAND AJUNGEM PE UN PAT IN SPITAL, AVEM NEVOIE DE O VORBA BUNA, DE INTELEGEREA SUFERINTEI NOASTRE, DE EMPATIE!!1
    EU VA ROG SA PURTATI MASCA pe GURA SI PE NAS CUM ESTE CORECT,
    EU VA IMPLOR, PENTRU CA ESTE GROAZNIC ATUNCI CAND AJUNGI BOLNAV LA SPITALE...
    SI ACOLO NU SIMTIM NICIO EMPATIE DIN CAUZA MODULUI IN CARE SUNTEM TRATATI DE PERSONALUL MEDICAL!
    TREBUIE SA RAMANEM OAMENI SI SA NE RESPECTAM UNII PE CEILALTI, IAR MASURA RESPECTULUI ESTE SA PURTAM MASCA!
    SCRIETI MAI DES SI ARATATI IMAGINI DIN SPITALE SA SE VADA SUFERINTA SI CHINUL PACIENTILOR DIN SPITALE, POATE ASA II VETI CONVINGE PE OAMENI SA POARTE MASCA!

    sper ca veți publica acest mesaj...

    Raportează
  • postat de Vociferor Miercuri, 21 Octombrie 2020 06:00 77.111.247.*** Link la comentariu
    5
    7

    Un text care transmite emotie. Frumos articol. Felicitari! Din pacate empatia parca dispare odata cu generatia asta cu "mainile muncite". Mai sunt ceva semințe care au încolțit in generatia tanara , sa speram ca vom sti sa ii protejam .
    "Ce faci pentru tine, dispare odată cu tine, ce faci pentru alţii, rămâne pentru eternitate. "(Albert Einstein)

    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.