Ai zice că, după opt luni de pandemie, topul celor mai căutate meserii de pe piața românească a muncii ar trebui să arate cu totul altfel decât la începutul acestui an. Ar trebui să existe mai multe oferte pentru curieri, de exemplu, care să facă distribuție de produse pentru cei aflați în carantină, în izolare etc. Sau mai multe joburi pentru IT-iști, fiindcă mulți români s-au mutat, cu jobul, online. Te-ai putea gândi că a crescut numărul ofertelor pentru vânzători, odată cu cererea de laptopuri, desktopuri, telefoane și alte gadgeturi smart. Te-ai mai putea gândi că e nevoie de mai mulți polițiști locali, care să verifice cu mai mult spor activitatea în regim de pandemie în locurile expuse riscului. Vezi cifre, procente și statistici oriunde te-ai uita cu ochii, așa că te poți întreba dacă nu cumva au fost angajați mai mulți statisticieni, care să jongleze cu cifrele respective într-un mod cât mai deprimant cu putință. O fi nevoie și de mai mulți psihiatri, care să ne scoată din depresii, anxietăți și alte alea, că mulți dintre noi simțim că ne vine să ne urcăm pe pereți de atâtea știri cu COVID-19.
Ei bine, nu. Conform ultimei statistici realizate de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, în România sunt declarate vacante 20.000 de locuri de muncă, din care cele mai multe, adică peste 1.000, sunt oferite pentru agenți de securitate. Altfel spus, din 100 de români care s-ar angaja mâine, cinci ar fi agenți de pază, iar ceilalți ar fi calificați pentru alte zeci de ocupații și meserii, gen muncitori calificați sau necalificați, șoferi, confecționeri textile, brutari, patiseri, manichiuriști, programatori, ingineri, economiști, vânzători, chelneri etc.
De ce se caută atât de mulți agenți de pază în România? Simplu, pentru că e lege. Fiecare magazin, fie el hipermarket sau chioșc de cartier, este obligat să aibă paznic, ori contract cu o firmă de pază și protecție. Legea nu este una nouă, e veche de câțiva ani, și nu spune însă nimic despre abilitățile și calitățile fizice ale celor angajați pe aceste posturi, nici măcar despre vârsta lor. De asta te întâlnești, în multe supermarketuri, cu bătrânei joviali, bonomi, cărora le-ar sta mai bine în uniforma de... bunic, decât în cea de agent de pază. Și tot de asta vezi o mulțime de paznici-femei, departe de a fi atletice sau impunătoare, care nu prea par să poată interveni dacă apare pe neașteptate un pericol pentru siguranța clienților.
Cât de viabile sunt aceste soluții de pază, e greu de spus, însă unde-i lege nu-i tocmeală. Abia aștept să se dea o lege care să ne oblige să citim o carte pe zi. Să vezi atunci de câți bibliotecari o să fie nevoie!...
