Singurătatea iadului personal

Evaluaţi acest articol
(16 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Izolarea, fie ea aleasă sau impusă, cu care toți ne-am confruntat în ultimul an de zile, și-a pus amprenta asupra psihicului nostru. Indiferent dacă eram, şi înainte de pandemie, persoane mai retrase, introvertite sau care pur şi simplu socializam mai puţin, simplul fapt că ştiam că o putem face ne aducea un confort sufletesc pe care acum încă nu îl avem. Poate că, după ce campania de vaccinare ne include pe cât mai mulţi dintre noi, situaţia va fi diferită. Sperăm. Dar, pentru moment, este mai prudent să ne vedem în continuare doar cu familia sau uneori nici cu membrii ei, dacă aceştia sunt vulnerabili. Interacţiunea socială nu poate fi complet înlocuită de reţelele sociale accesate online, iar situaţia din ultima perioadă a dovedit-o. Da, mediul virtual este util, fiindcă face posibil ca mulţi dintre noi să îşi poată continua, fie şi cu restricţii, activitatea. Este bine să ai acces la internet, fiindcă acesta îţi oferă măcar parţial sentimentul de libertate, în lipsa călătoriilor, a evenimentelor sociale de amploare, a concertelor, festivalurilor în aer liber etc. Este folositor să poţi să discuţi cu colegii, să pui la punct strategii, chiar dacă, fizic, nu putem fi în aceeaşi încăpere. Dar, în egală măsură, habitarea prelungită a mediului online naşte monştri. Obosim din ce în ce mai repede, sensibilitatea ochilor şi durerile de cap se accentuează, trebuie să lucrăm de multe ori la lumină improprie - fiindcă biroul de acasă este cel mai adesea bucătăria, iar spaţiul de birou, dacă există, este alocat cu prioritate copiilor pentru şcoala online. Stând luni de zile aproape exclusiv în casă, mulţi dintre noi au constatat că nu au privelişte şi că să priveşti mereu la acelaşi bloc cenuşiu din faţă nu este deloc odihnitor. Am învăţat poate să ne bucurăm mai mult de orice ieşire din cotidian, să apreciem timpul pe care reuşim să îl petrecem în natură, chiar dacă nu mereu este posibil sau prudent să mergem la un restaurant şi mesele, chiar şi cele festive, sunt restrânse la spaţiul propriei sufragerii. Adaptarea la o situaţie nouă a fost pentru unii mai uşoară, pentru alţii, peste măsură de dificilă. Acum, mai mult decât oricând, s-a văzut ce important este să ai o relaţie armonioasă cu propria familie şi, până la urmă, cu propria persoană, fiindcă, aşa cum spunea Emil Cioran, "singurătatea este o operă de convertire la tine însuţi". Iar dacă propria persoană nu este cineva cu care să-ţi doreşti să fii prieten, adaptarea la autoizolare poate deveni un iad personal.

Citit 1103 ori Ultima modificare Duminică, 14 Februarie 2021 20:35

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.