Două chestiuni, aparent total separate, în realitate, în directă corelație, m-au preocupat zilele acestea, ambele fiind o directă consecință a modului în care unii dintre noi își bat joc de ceea ce au.
Pe de o parte, protestele anti-mască și anti-măsuri de limitare a răspândirii infectării cu coronavirus. Sunt total de acord cu dreptul oamenilor de a protesta împotriva a ceea ce ei consideră măsuri abuzive. Dar să stai îngrămădit între alte sute de oameni, fără mască, în condițiile actuale, când se moare pe capete și ATI-urile din țară nu mai fac față numărului de bolnavi grav, este o demonstrație clară de inconștiență. M-aș hazarda să spun că protestatarii sunt, în mare măsură, sănătoși, fiindcă, după ce am avut boala, nu cred că cineva care a suferit s-ar mai expune posibilității să se reîmbolnăvească sau să-i îmbolnăvească pe alții. Cu excepția cazului când a ajuns și la noi terorismul biologic, ceea ce sincer nu cred să fie cazul. Deci, niște oameni sănătoși, care probabil nici nu au avut COVID, nici nu le-a murit cineva drag de asta, ies în stradă, la proteste spontane, dar anunțate, fără autorizație, și aleg să protesteze, printre altele, în fața spitalului. La miezul nopții. Care e logica aici? Câștigă cineva din asta, cu excepția liderilor AUR, care fac băi de mulțime și exerciții de imagine? Pe cine altcineva ajută că niște oameni fizic sănătoși își bat joc de sănătatea lor?
Pe de altă parte, tot din categoria "să ne batem joc de ce avem", ieri, într-un 105 nou-nouţ, hibrid, deci silenţios, în care nu mai miroase a motorină arsă, cu bănci şi podele curate etc, şoferul se străduia să-i determine pe nişte domni - atenţie, nu persoane fără adăpost, nu săraci, nu puşlamale, nişte domni serioşi, la circa 60 de ani, îmbrăcaţi bine, cu borsetă de piele etc - să capseze bilet sau să valideze abonament. Nu aveau nici de unele, nici de altele, aşa că i-a invitat să coboare la prima, povestindu-ne, pe urmă, că avusese vreo opt cazuri în doar o oră. Autobuzul nou avea sistem de numărare a pasagerilor, respectiv validărilor, el trebuia să rupă biletele de hârtie, neavând instalate compostoare din cele vechi, aşa că "jocul" de-a v-aţi ascunselea, că poate nu vine controlul, nu a mers. La o adică, punem pariu că tocmai călătorii frauduloşi cu pricina sunt cei care se plâng cât e de prost transportul nostru în comun?
Fraţilor, poate nu ne-ar strica să fim un pic mai conştienţi că faptele noastre au consecinţe, că nu mereu binele personal primează, că orice societate, pentru a funcţiona, are nevoie de responsabilitate individuală şi de grup.
