Citeam în urmă cu câteva zile o analiză realizată de Dragoş Damian, CEO-ul fabricii de medicamente Terapia, din Cluj-Napoca, referitoare la faptul că statul nu-şi va mai permite să susţină pensiile în 2032, când se vor retrage de la muncă cei cunoscuţi sub denumirea de "decreţei", adică persoanele născute începând cu anul 1967. Cei care nu cunosc termenul de "decreţei" trebuie să ştie că el se referă la copiii născuţi după Decretul 770 din 1966, care interzicea avorturile, şi care astăzi au vârste cuprinse între 45 şi 55 de ani. E vorba de 4,5 milioane de oameni, care, începând cu 2032, vor avea toţi nevoie de susţinere financiară conform contribuţiei pe care au plătit-o la stat în toţi anii în care au muncit.
Teoria nu este nouă. Se ştie de multă vreme acest lucru. La fel cum se ştie că statul intenţionează să crească vârsta de pensionare la 70 de ani. Nu pentru că, după ce vor împlini vârsta de 70 de ani, va începe statul să aibă bani pentru pensiile lor. Acest lucru este exclus, având în vedere imensa datorie pe care o are statul român de plătit şi care va trebui achitată în viitorul apropiat.
Ce observa CEO-ul de la Terapia era, de fapt, că statul mai degrabă ne vrea morţi, decât pensionari. Nu numai sistemul nostru de pensii va fi falimentar. Peste tot în Europa se va întâmpla acelaşi lucru, cu diferenţa că la noi pensiile sunt extrem de mici, în comparaţie cu ce se oferă în Occident. Deci nici măcar aşa statul român nu va face faţă, mai ales că exodul oamenilor muncii, care preferă să se stabilească în alte ţări va fi din ce în ce mai mare.
Şi mai există o altă diferenţă semnificativă: speranţa de viaţă a românilor este cu 10 ani mai mică decât cea a europenilor occidentali. Dragoş Damian citează surse de la Institutul Naţional de Statistică potrivit cărora speranţa de viaţă sănătoasă a bărbaţilor era de 59,9 ani (în anul 2019), faţă de 59,6 ani (în anul 2009). Iar la femei, în 2019, a fost de 60,6 ani, faţă de 61,9 ani (în anul 2009). Prin urmare, cei din Occident mai au şanse să apuce pensie după 70 de ani, dar noi nu.
