Războiul din Ucraina pare să fi (re)pus, în sfârșit, portul Galați pe harta transporturilor internaționale la nivelul pe care îl tot aștepta de mult timp... Deschiderea unor coridoare de transport, inclusiv prin Galați, care să facă legătura între Ucraina și Europa s-a aflat pe agenda discuțiilor dintre premierul Nicolae Ciucă și președintele Camerei Deputaților, Marcel Ciolacu, cu președintele Zelenski și alți oficiali de prim rang de la Kiev.
Actuala conjunctură internațională pare să le fi reamintit autorităților române că Dunărea trece și pe la noi prin țară după ce, în ultimele decenii, timp în care la Transporturi s-au schimbat zeci de miniștri, nimeni nici măcar nu și-a mai bătut capul să mai elaboreze vreo strategie a transporturilor navale. Că, deh, toată lumea întreabă de autostrăzi și căi ferate, iar de Dunăre se amintește abia când ”se rătăcește” vreun oficial prin estul țării...
De aici, poate, și un sistem de taxe necompetitiv spre porturile Dunării Maritime, lanțuri logistice cu hopuri sau mutarea unor fluxuri de mărfuri pe rute mai convenabile pentru transportatori.
Acum, într-o situație de criză, toată lumea pare a fi început, în sfârșit, să privească și spre Galați, nu doar spre Constanța, Varna sau Burgas... Acum au devenit mai vizibile și neajunsurile pe care infrastructura noastră de transport le are. Acum, când ucrainenilor ”le crapă măseaua” să transporte mai repede cerealele sau alte mărfuri pe rute ferite de ruși sau de blocada la Marea Neagră, Galațiul pare a fi o alegere naturală. Dar, ce să vezi, calea ferată cu dublu ecartament cu care ne tot lăudam nu duce până la navă, infrastructura portuară este învechită, costurile de transport mari.
Se încearcă, în al 12-lea ceas, repararea tuturor acestor neajunsuri și, dacă ar fi să fim cinici, am putea spune că tot ”răul/războiul spre bine”. Să nu ne jucăm însă cu vorbele - dezvoltarea porturilor de la Dunărea Maritimă nu trebuie să țină de drama prin care trec vecinii noștri.
Poate, totuși, din tot răul să fi rămas și autoritățile cu niște învățăminte și să-și crească ambițiile atunci când vine vorba de transporturile navale în general, de economia Galațiului, în particular. Și poate ”și ai noștri” vor deveni mai vocali, că, deh, ”copilul care nu plânge rămâne cu buricul netăiat”.
Va veni, sperăm cât mai repede, și ziua în care războiul din Ucraina va lua sfârșit. Dar legătura Galațiului cu Dunărea este permanentă. Dacă istoria ne-a reamintit acest lucru, măcar să nu repetăm greșelile trecutului...
