Între teama de viitură şi cea de colaps politico-economic, o prefer pe prima, iertată-mi să-mi fie aparenta lipsă de sensibilitate. Cu viitura te poţi lupta, sau, cel puţin, îţi poţi lua măsurile de securitate. Asta s-a dovedit în ultima săptămână.
Cu mici excepţii, provocate de exces de zel, la Galaţi reacţia în faţa pericolului a fost una extrem de bună. Oamenii au muncit, inclusiv civilii, chit că unii au vrut să ne scoată un oraş de leneşi!
Au fost cazuri – şi nu este niciun fel de invenţie! – în care soţii, impresionate de soarta bătrânilor inundaţi din Moldova, au lăsat mâncarea pe foc şi copiii în casă şi au venit pe Faleză, să care saci!
Sau bărbaţi care nu au mai ţinut cont că la televizor este Campionatul Mondial, sau pensionare, care nu au ţinut cont de vârsta din buletin şi s-au prezentat să pună mâna pe lopată, pentru a da o mână de ajutor.
Fără discuţie, eroii anonimi ai Galaţiului sunt miile de pompieri, jandarmi, militari, lucrători de la Apele Române, angajaţi ai societăţilor de interes local, voluntari care au muncit fără întrerupere. Au fost nopţi de nesomn, ore întregi tensionate, în care s-a lucrat, cu Dunărea răsuflând, umed şi ameninţător, în ceafa gălăţenilor.
Ce a ieşit din toată această muncă, ştie o ţară întreagă; digul este gata şi viitura nu ne va inunda. Suntem siguri de asta, nu pentru că Dunărea ar fi scăzut, în ultimele zile, încontinuu, ci pentru că aşa a garantat – şi încă de două ori! – preşedintele Traian Băsescu! Să vedem; are tupeu Dunărea să se pună rău cu preşedintele?
Şi acum, să ne întoarcem puţin, de pe valurile învolburate ale Dunării, pe mal, cu picioarele pe pământ. Până şi simplii gălăţeni care au fost nelipsiţi în fiecare seară, pe Faleză, la vizitele oficialităţilor – iar în ultima săptămână nu a trecut zi în care digul să nu fie călcat în picioare de vreun demnitar! – au remarcat faptul că preşedintele Traian Băsescu nu prea se mai împacă cu reprezentanţii Guvernului.
Contradicţia verbală dintre preşedinte şi ministrul Blaga pe tema cotei care se va atinge, astăzi, la viitură, a fost doar unul dintre exemple. De ce nu au venit împreună şeful statului cu miniştrii?, sau de ce nu a crezut, preşedintele, socoteala miniştrilor în privinţa inundaţiei, de a trebuit Băsescu să facă singur matematica inundaţiilor, la Galaţi?, ori de ce mai era nevoie de prezenţa preşedintelui, două zile la rând, pe Faleză, dacă premierul ne garantase deja că nu ne vom inunda?
La astfel de întrebări – de-a dreptul retorice – am găsit aproape toate răspunsurile, după declaraţiile preşedintelui, pe postul public de televiziune.
Preşedintele s-a prezentat ca un om dezamăgit profund în încrederea acordată, un om care a avut mari aşteptări de la guvernul care a promis economii, dar care, pe hârtie, se arată un cheltuitor mai mare chiar decât în alţi ani!
Aproape că se poate vorbi de un divorţ oficial între Traian Băsescu şi PDL. Preşedintele s-a declarat şi împotriva deciziilor economice luate de Guvern – vezi creşterea TVA, respinsă de preşedinte, în favoarea impozitării tuturor veniturilor, inclusiv a pensiilor -, dar a şi transmis un mesaj aproape de adio PDL, recomandându-i găsirea unor lideri „proaspeţi”.
Din experienţele politice ale fostei guvernări, ştim ce înseamnă o criză între Preşedinţie şi Guvern. De aceea spun că o viitură pe Dunăre este preferabilă unei crize instituţionale.
Căci în România, mai uşor este să construieşti diguri, la Dunăre, decât să demolezi barierele politice…
