Concediile – un gând obscen

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Fiindcă tot stăm de la începutul lunii cu ochii pe viitură, întâi pe Dunăre, apoi, iată, pe Prut, alte subiecte, la fel de dureroase, dacă nu chiar reprezentând pericol imediat, au trecut aproape neobservate.

Acest început de lună a lui Cuptor, care arată mai degrabă ca un Florar inundat, ne-a mai făcut două surprize neplăcute. Una, promovabilitatea scăzută la bacalaureat, veţi spune probabil că-i atinge doar pe cei direct implicaţi, candidaţii şi familiile lor.

Ei bine, e aşa şi nu e aşa. Sincer, nu ştiu cum aţi privit dumneavoastră lucrurile, dar pe mine una mă îngrozeşte ideea că tinerii absolvenţi de liceu de azi, aceştia care abia reuşesc să ia bacul, vor fi cei care vor conduce ţara asta peste 20 de ani.

Sau chiar mai repede, fiindcă, nu-i aşa, toate partidele politice se bat cu pumnul în piept că promovează tinerii, o fi şi vreo sămânţă de adevăr în asta! Şi, dacă îmi spuneţi că nu corigenţii bacului vor ajunge să ne conducă, o să îmi permit să vă contrazic.

Cei mai buni, adică olimpicii, câştigătorii concursurilor internaţionale etc pleacă în străinătate. Şi pleacă repede, imediat după bac, fiindcă îi acceptă şi le oferă şi burse universităţi vestite din Vestul Europei sau SUA.

Odată plecaţi, nu se mai întorc şi, sincer, nici măcar nu le pot purta pică. Pentru majoritatea, aici ar însemna o fundătură, în care nici tot talentul, nici toată munca din lume nu te ajută să te ridici deasupra celor cu pile. Asta e realitatea, din păcate.

Din cei care rămân totuşi în ţară, oamenii cu adevărat valoroşi nu se bagă în politică. Fiindcă politica e o curvă, şi încă una ieftină, în cei 20 de ani de democraţie au ajuns până şi pruncii să vadă asta.

În consecinţă, locurile de prin partide le rămân exact celor care, astăzi, pică bacul. Sau celor care îl trec târâş-grăpiş, cu 5,99.  Pe mine una, perspectiva să mă conducă ăştia mă sperie teribil.

Un alt subiect al începutului de iulie, unul care ne dă, instantaneu, dureri de cap îl reprezintă preţurile. Mai precis, creşterea lor. Deja, prin magazine, semnele se văd. TVA-ul mărit a îngrăşat brusc etichetele.

Şi, dacă nu e musai să mai cumpăr pâinea de secară cu fibre şi semninţe, care din 2,10 lei s-a făcut 2,30, atunci cu medicamentele chiar cred că o să avem cu toţii o problemă.

Aud în jurul meu cifre astronomice: nu numai că s-au scumpit medicamentele, dar, în unele cazuri, situaţia ar fi poate hilară, dacă nu ar fi atât de gravă. Unele produse farmaceutice s-au ieftinit, de fapt, dar nu se mai compensează. Deloc.

Şi aşa au ajuns cardiaci, oameni care au suferit accidente vasculare cerebrale sau bolnavi cronic să dea chiar şi de patru ori mai mult pentru aceleaşi medicamente pe care le cumpărau şi luna trecută! Motiv suficient să mai faci un infarct...

E iulie. În mod normal, am fi vorbit despre concedii. În condiţiile actuale, însă, până şi gândul pare obscen.

Citit 927 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.