Cu mâna în buzunarul nostru

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Majoritatea românilor se descurcă, fiecare cum poate, doar cu salariul pentru plăţile familiei. Mai întâi calculează cât le rămâne după plata întreţinerii, luminii, gazului, telefonului etc. şi abia după aceea fac împărţirea pe zile a sumei rămase pentru ce se pune în farfurie.

Evident, nu socotim accidentele nefericite, gen boli, datorii, îmbrăcăminte lipsă sau copii în creştere, cărora nu le mai vin pantofii. Dar şi acestea pot intra într-o grilă de programare temporală, nu plăteşti două luni întreţinerea şi iei trening şi adidaşi unui adolescent.

Totul ţine de o matematică simplă, de calcule pentru viitor şi de previziuni bazate pe bugetul aflat la dispoziţie. Bugetul României este, simplist vorbind, tot un soi de buzunar, mai plin sau mai gol, care trebuie drămuit conform unui program strict de adunare şi cheltuire a banului, de această dată public.

E greu de crezut că un gospodar adevărat se poate trezi cu el lipsă la apel, că de la o lună la alta banii pot dispărea sau buzunarul se poate umple până dincolo de margini din senin. Aşa că, în starea de urgenţă generată de criză, calculele şi previziunile asupra componenţei acestui buget nu sunt doar necesare, ci musai obligatorii.

Chiar dacă am porni de la premiza că, deodată, guvernanţii s-au trezit că nu mai au niciun ban, după tranşele de împrumut de la FMI, calculele privind viitorul imediat trebuie să fi fost făcute. Iar aceste calcule dădeau cu plus sau cu minus, în funcţie de măsurile luate ca să se aducă bani la buget.

Primele măsuri vizau tăierea pensiilor şi reducerea salariilor bugetarilor. Nu s-au putut aplica decât cele privind tăierea de 25 la sută de la bugetari. Plus mărirea TVA. Venită peste noapte, ca un caz de forţă majoră, mărirea TVA, măsură fiscală ce ar fi trebuit pregătită din timp, pentru a nu da peste cap activitatea firmelor, a fost deja aplicată.

Acum preşedintele o condamnă, iar guvernanţii spun că se vor gândi dacă nu cumva o retrag. Când, cum, înlocuind-o cu ce? Păi, cu impozitarea tuturor veniturilor, de la pensii la cei cu două rânduri de case.

Pe ce calcule se bazează noua idee? Cât s-ar strânge lunar din mărirea TVA şi cât din impozitare? Cifrele lipsesc, sau doar nu sunt date publicităţii? Însă, lipsesc şi măsurile serioase de sus în jos.

Omul obişnuit nu poate cumpăra mai mult decât îi permit veniturile. Guvernul poate avea câte ministere vrea el, indiferent cât de strâmtorat este bugetul ţării. Asta ca să dăm doar un singur exemplu. Impresia actuală este  de bâjbâială, lucru pe care nici o familie nu şi-l poate permite când e vorba despre banii ei.

Cum de-şi permit guvernanţii noştri să bramburească politica fiscală şi economică, să se contrazică unii pe alţii, să împrumute bani cu nemiluita şi să nu spună exact ce au făcut cu ei? Întrebarea e retorică, pentru că, după cum vedeţi, îşi permit.

Un  sigur lucru le scapă. Dacă românaşul care îşi alcătuieşte bugetul pentru coşul său zilnic o face pe banii lui, munciţi de el, ezitările şi măsurile anapoda pe care le iau guvernanţii sunt toate pe banii noştri, ai contribuabililor.

Şi tăierile din salariile bugetarilor şi mărirea TVA şi eventualele noi impozite sunt presiuni asupra buzunarului din care noi cotizăm către stat. Acesta doar gestionează bugetul. După cum  se vede, prost.

Dacă o familie nu-şi face bine socotelile şi nu-şi poate plăti impozitul pe casă, plăteşte penalizări, dacă un cetăţean nu plăteşte asigurări de sănătate, nu beneficiază de servicii medicale şi aşa mai departe. Legile sunt clare şi răspicate.

Dar pentru un  guvern care se tot întoarce din drum, care azi spune una şi mâine alta, care pierde banii prin cine ştie ce cotloane şi se trezeşte mereu cu visteria goală, cine plăteşte? Şi când?

Citit 833 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.