Zicala care spune că "mergi în spital cu o boală și te alegi cu mai multe" rămâne cât se poate de adevărată în sistemul medical din România. Construite în marea lor majoritate în perioada comunistă sau chiar înainte, spitalele din România sunt pline de bacterii periculoase, care provoacă infecții severe și greu de tratat, odată ce au intrat în organismul pacientului. În ciuda acestui pericol cât se poate de grav și prezent la tot pasul, angajații din sistem, de la șeful de secție la managerul spitalului și mergând până la vârful Ministerului Sănătății, aleg încă în mod voit să treacă sub tăcere problema.
Dacă e să facem un studiu comparativ în ceea ce privește raportarea infecțiilor intraspitalicești de fiecare stat european, România iese cel mai bine. Avem cele mai puține infecții nosocomiale raportate la numărul pacienților, ceea ce ar însemna că dispunem de cele mai sigure spitale din Europa. Problema este cu modul intenționat defectuos în care sunt întocmite aceste statistici în țara noastră.
Practic, pentru a da bine pe hârtie, spitalele raportează doar o parte infimă din numărul real al pacienților infectați cu bacterii în timp ce sunt internați. Toată lumea din sistemul sanitar știe această realitate, însă puțini spre deloc sunt dispuși să o și recunoască public. Se întâmplă astfel pentru că mentalitatea care domină încă în rândul personalului medical este cea de servilism, de a nu-ți supăra șeful și de a lăsa lucrurile să meargă și-așa atâta timp cât salariul vine la sfârșit de lună.
Problema cu această mentalitate este că ea menține numărul îmbolnăvirilor din spitale la cote ridicate. La fel și numărul deceselor care ar putea astfel să fie evitate. Cel mai recent caz este cel de la Târgu Mureș, unde secția ATI a Spitalului Județean a fost închisă după ce cinci pacienți au murit ca urmare a infecțiilor căpătate în spital.
Nici tragedia petrecută la Colectiv, când mulți dintre tinerii cu arsuri s-au stins apoi în spitale tocmai din cauza infecțiilor nosocomiale nu a fost de ajuns pentru a impulsiona o schimbare în bine.
O schimbare există totuși, însă ea se petrece mult prea încet. În 2018, spre exemplu, în România erau raportate cu aproape 100 la sută mai multe infecții intraspitalicești față de anul 2014. În acest ritm, vom mai avea nevoie de foarte mulți ani pentru a ajunge măcar să știm care este dimensiunea reală a fenomenului, fără a mai vorbi de ce măsuri trebuie să luăm pentru a-l contracara.
