Atunci când remaiezi un ciorap, fie că este o amintire dragă dintr-o frumoasă relaţie, fie că nu se mai găseşte aşa un model frumos, îi dai specialistului să cârpească un întreg care practic rămâne acelaşi… Dar un guvern nu este un ciorap, să-l cârpeşti pe ici, pe acolo, şi să zici că-i altul nou: Guvernul Boc 1, Guvernul Boc 2 etc.
Atunci când guvernul unei ţări produce atâta mizerie, atâta sărăcie, atâta deznădejde, ucide societăţi care îi aduceau bani la buget, risipeşte bugetul pe fleacuri, se împrumută afară ca tot să nu dea înăuntru drepturi deja câştigate, nu ajunge să schimbi nişte secretare, niscai domni consilieri sau doi-trei miniştri!
Trebuie schimbat capul guvernului şi pus în loc alt cap, cu alte soluţii, cu alt cabinet. Soluţii mai rele sau mai bune, dar, în orice caz, altele, căci acesta de acum n-a adus soluţii, ci numai încurcături! Un guvern de aceeaşi culoare politică sau de o cu totul alta care să ţină cont de un lucru: „Titanicul” nostru ia multă apă!
Că o scoţi afară cu stânga sau cu dreapta, sunt câteva soluţii tehnice care nu au nicio legătură cu politica. Şi care se pot inspira din practica internaţională, inclusiv de la ţări ca şi noi, foste comuniste, care au trecut prin criză cu voinicie.
A arunca un colac de salvare nici nu cere să ştii prea multă carte. Nu trebuie să ştii o limbă străină ca să îţi dai seamă că ăla care ţipă la tine, disperat, din apă, are nevoie de colac. Şi de un colac de salvare, nu de un colac de WC, de un volan sau de un covrig…
Este atâta nevoie de o remaniere adevărată şi nu de remaiere ciorăpească, încât sunt aproape sigur că nu vom avea parte de aşa ceva. De ce? Pentru că puterea are oricând la dispoziţie ceea ce Negruzzi numea „Capul lui Moţoc vrem!”.
Vodă Lăpuşneanu l-a sacrificat, vă amintiţi, pe vornicul Moţoc, atunci când mulţimile înfuriate îi ameninţau palatul. Nu, vodă n-a fugit precum Ceauşescu, nu s-a sinucis precum Hitler, ci le-a dat satisfacţie celor „proşti, dar mulţi”: l-a oferit pe Moţoc, să fie sfâşiat.
Premierul Boc, ursuleţul blajin care ar fi fost îndrăgit de o întreagă naţiune, de la copii la bunici, dacă s-ar fi mărginit să citească poveşti la televizor, altele decât planurile unui guvern ţicnit, a devenit cel mai antipatic român.
Chiar şi calităţile pentru care ar fi săltat în audienţe dacă ar fi fost manelist sau fotbalist, precum fasonul de a se deda la tunsul ierbii, îi vine, ca premier, pe dos! Trimiterea la imaginea Morţii, cea dotată cu oase, este perfectă, la câţi români au murit de foame, boli şi din incompetenţa altora!
Rolul lui Boc de băiat-rău-încăpăţânat-bun-de-duşmănit îl face de neînlocuit! Dacă Boc ar pleca, următoarea mişcare în furia publică ar urca (şi mai mult) către Cotroceni. Altfel, Boc va fi lestul pe care îl va arunca preşedintele ţării doar atunci când „balonul” guvernării va ajunge aproape de caldarâmul spart.
Ca în povestea cu exploratorul care fugea de beduini prin deşert cu o nicovală pe umăr: „Când se vor apropria atât de mult încât, gata, aproape or să mă prindă, voi arunca nicovala şi să vedeţi ce avans am să prind!”…
Fapt fără precedent, am avut până acum nu mai puţin de patru guverne Boc! Şi-o să mai avem câteva, dacă trecem şi de iarna aceasta care se anunţă cumplită la preţ! Din când în când, se mai trâmbiţează o „posibilă” remaniere.
Se va face? Nu se va face? Aşa ne dăm cu părerea şi aşa mai trece o săptămână cu Boc, uitând că Guvernul a dovedit deja incompetenţă! Prevăzătoare, câteva televiziuni dau filme vechi cu Băsescu, căutând să ţină aprinsă flacăra antipatiei.
Dar tot Boc iese mereu proaspăt, cu o nerozie şi mai dureroasă pentru noi! Cum să-l schimbi? Păi, dacă-l schimbi acum, ce-o să te faci la iarnă, când oamenii chiar vor ieşi din case, sau vor fi scoşi din case, din cauza datoriilor?
Atunci nu-i vor mai scoate liderii sindicali, ca să aibă şi ei activitate, vor ieşi singuri şi vor striga că vor capul cuiva. Şi poate capul lui Boc va cădea, dar pentru preşedintele Băsescu nu va fi comod când se va cere şi viitorul cap… Doar să descopere un Boc şi mai rău. Dacă se poate aşa ceva…
