Problema remanierii, care n-a durut toată vara pe aproape nimeni, dacă preşedintele a mutat interesul pentru această temă în toamnă, iar celebrul Boc cel Mic a promis că se va ocupa de asta tot după 1 septembrie , chestiunea remanierii deci ar trebui să intre acum vijelios în atenţia publică.
Dar cum o astfel de mutare de şah pe tabla guvernării nu se face cu una cu două, peştele de la cap ar trebui să producă icrele unor schimbări inteligente.
Toată vara, guvernanţii au cântat numai aria economiilor şi a reducerilor de tot felul, omorând nu doar concediile, ci şi viitorul unor categorii profesionale.
Politicienii locali, care au mai multe idei de ocolit legea decât sugestii pentru respectarea ei, au găsit metode să facă o restructurare pe hârtie, care n-a lovit decât în sănătate, cultură şi învăţământ. Dacă tot sunt domenii vitale pentru o naţiune, de ce nu ne-am bate joc de ele?
Funcţionarii au rămas pe posturi sau au fost externalizaţi în marea lor majoritate. La Galaţi, de exemplu, prin sacrificarea teatrelor au fost salvaţi funcţionarii din Primărie. Aşa că măsurile anticriză frământate de câteva luni încoace sunt doar tăieri de lefuri la bugetari, blocări de posturi şi blocarea investiţiilor.
Şi peste aceste pretinse economii vreţi să vină o schimbare de miniştri? Exact acum, când s-a adunat ceva la teşchereaua statului şi e loc de prins alte contracte pe bani publici? Să fim serioşi! Decât o remaniere făcută de Boc, cel atât de greu de urnit din loc, mai bine o molimă cu ţânţarul ucigaş, care să mute atenţia contribuabilului îndobitocit de spaima iernii şi a lipsei de compensate.
Ţânţarul care aduce meningita este pe cale să facă o frumoasă carieră publicistică şi să ia faţa politicii o bună bucată de vreme. Adică exact atâta timp cât au nevoie guvernanţii să-şi asigure spatele politic, să facă tranzacţiile economice necesare unei retrageri fără zgomot a celor sacrificaţi şi aşa mai departe.
Pentru că, este clar, n-au decis încă nimic, iar data de 1 septembrie i-a găsit la fel de nedumeriţi şi nepregătiţi ca şi începutul de an, primăvara, vara sau alte anotimpuri matematic decise să se năpustească peste capetele românilor.
Între timp, ţânţarul străin de crizele şi belele noastre poate lua amploarea aviarei, îşi poate ascuţi acul ucigaş pe pielea noastră, ne poate intra în minte şi genera exact spaima şi îngrijorarea de care „săracii” guvernanţi au nevoie ca să mai câştige puţin timp pentru socotelile şi neputinţele lor.
Remanierea devine desuetă când ţânţarul şi ziariştii atentează la siguranţa naţională. Ţânţarul, real sau împrumutat, ucigaş sau doar necunoscut, a înţepat această guvernare exact la momentul potrivit.
Va fi portdrapelul remanierii, a măsurilor anticriză şi a promisiunilor de sacrificiu şi solidaritate cu care toate partidele intră în noua sesiune parlamentară. Politicieni şi independenţi, populari şi nepopulari, noi şi vechi, aleşii noştri pot putea declara cu mâna pe inimă că nu au altă prioritate decât să stea cu ochii pe ţânţar.
După ce i-a muşcat deja musca ţeţe, trebuie să fie vigilenţi. Pentru ţara şi poporul care se leagănă pe frunza emblematică a brandului naţional. Suntem o naţiune vegetală, vorba poetului. De ce nu ne-am comporta ca atare?
