Poate pentru că vremea s-a răcit, subit, poate pentru că este şi înnorat afară, iar vântul bate destul de puternic astfel încât să ridice, a furtună, frunzele uscate de soare, poate pentru că, din punct de vedere calendaristic, este ultima duminică de vară, poate pentru că realizatorii de talk-scow-uri mi-au băgat deja asta în cap, însă, ieri am fost convinsă că a venit cu adevărat toamna.
Pentru unii din noi, toamna a venit mult prea devreme, pentru alţii, era de aşteptat. Pentru toţi, însă, schimbare anotimpului ne produce fiori reci. Şi asta nu neapărat pentru că este frig afară!
Urmează o perioadă în care se va relua – cu o mai mare intensitate decât până la vacanţa de vară – circul din politică. În Parlament se va depune moţiunea de cenzură, iar pentru ca actul să fie votat, se fac calcule atente – ce politician pleacă de la PDL şi cu ce preţ?, asta nu însemnând neapărat contra cărei sume de bani, cecurile (mai ales cele în alb, de … favoare) fiind şi ele admise…
Nici pentru Guvern nu vine o perioadă prea liniştită şi nu doar din pricină că Parlamentul, mai exact, partidele din opoziţie, vor încerca pe cât posibil să anuleze orice ordonanţă sau hotărâre.
Pentru miniştrii cabinetului Boc sună acum clopoţelul, anunţând că pauza, vacanţa şi distracţia s-au terminat. Urmează ca la clasă să vină în inspecţie însuşi directorul cel mare şi, se ştie!, acesta nu pune note rele sau mai puţin rele şi nici nu dă cartonaşe galbele sau roşii…
Remanierea guvernamentală bate la uşă şi probabil că ne vom trezi cu câţiva miniştri noi… Fără ca acest lucru să însemne o schimbare (evident, în bine, că rău merge acum!) a deciziilor guvernamentale; dacă de un lucru putem fi siguri, este acesta – indiferent de miniştrii remaniaţi, politica Guvernului va rămâne neschimbată, la fel de absurdă ca şi până acum…
Toamna va coborî însă, cel mai puternic, la noi, în case, buzunare, slujbe… Începe perioada în care orice tăiere salarială se va simţi din ce în ce mai rău, căci nici ştevia nu se va mai găsi prin piaţă şi nici factura la încălzire, apă ori gaze nu va putea fi lăsată pentru a fi plătită luna viitoare.
Vine toamna, italienii care ne-au vizitat, aducându-ne câte un cadou „de criză” au plecat, înapoi, la muncă, iar noi am rămas cu ale noastre: cu năuceala cozilor la care stai pentru a plăti impozite la stat, cu amărăciunea de a nu putea cumpăra, în aceeaşi lună, şi ghiozdane pentru toţi copiii familiei şi ghetuţe noi.
Vine toamna cu frământările ei pentru pensionarii care nu ştiu cum vor ieşi din iarnă, obsedanta întrebare, care, de la an la an, de la guvernare la guvernare, devine din ce în ce mai dureroasă…
Vine toamna şi nu mai avem chef nici să numărăm borcanele cu murături sau dulceaţă de prin cămară – căci nu sunt bani pentru aşa ceva! – şi nici să ne gândim, cu bucurie, că, încet, încet, se apropie sărbătorile de iarnă…
Singura bucurie la care sperăm este ca anul să treacă foarte repede, cât mai repede, cu speranţa că după 2010 ne va fi mai bine, aşa cum închizi ochii, te strâmbi şi înghiţi doctoria amară, cât mai degrabă, ca să scapi de o corvoadă…
A venit toamna şi noi trăim cu frigul în oase şi cu speranţa că doctoria cea amară pe care ne-o administrează guvernul o să ne facă mai rezistenţi şi vom supravieţui pentru soarele primăverii viitoare…
Doar ce nu te omoară, te face mai rezistent, nu?
