"Ou sont les neiges d'antan?", varianta adaptată la ceea ce se întâmplă astăzi în şcolile din România, ne-ar face pe toţi să ne întrebăm cu tristeţe: „Unde este învățământul de altă dată?”.
Unde sunt cei șapte ani de acasă? Unde este respectul față de școală și față de omul de la catedră?
Toate acestea și multe alte aspecte pozitive ale învățământului de dinainte de Revoluţie, dar şi din primul deceniu de după, s-au pierdut în România Educată a prezentului de care, parcă, toţi am cam vrea să fugim. Totuși, ce a rămas din vechiul sistem? Din punctul meu de vedere, mai nimic. Nici măcar clădirile școlilor nu mai poartă amprenta vremurilor, după ce au fost, pe rând, modernizate. Totul s-a transformat! Cu pași mici pentru omenire, dar mari pentru sistemul de învățământ. Ne-am aliniat la standarde moderne. Am vrut o țară ca afară, în care elevul a devenit stăpân și profesorul supus. Elevul, plin de drepturi, iar profesorul, un umil servitor al statului, sufocat de hârtii şi de reguli, dar fără timp şi motivaţie să devină ceea ce ar trebui să fie pentru elevii săi, adică un model. În ecuaţia învăţământului de azi, nu poţi să stresezi Măria Sa, elevul, care fie te filmează, fie vine cu mămica de mână și face reclamație… Şcoala de azi este fără teme prea multe, că este elevul obosit, fără lecții stufoase, că nu se poate concentra copilul, fără îndatoriri sau impuneri, fiindcă doar părintele are acest drept. La o școală din România „lucrului bine făcut”, un elev vine singur în clasă. Și asta după ce a băgat spaima atât în colegi, cât și printre cadrele didactice. Pe bună dreptate, părinții elevilor din clasă au refuzat să își mai lase copiii să împartă aceeași sală de curs cu el. Pentru că agresivitatea acestuia depășește capacitatea cadrelor didactice de a acționa și de a asigura siguranța celorlalți elevi, atât în timpul orelor de curs, cât și în pauze. Și asta pentru că Măria sa, elevul bătăuș, s-a impus repede și a obținut supremația absolută. Nici învățătorul, directorul sau psihologul nu au reușit să o dea la pace. Nimeni nu a găsit o soluție pentru această situație bizară. Legea pumnului a primat. Copilul de nouă ani a ajuns, cu voie sau fără voie, vedetă de știri naționale. Din păcate, în școlile din România, această situație nu este unică. Peste tot, în clasele și școlile de astăzi, un asemenea elev face legea... Legea nesimțirii și a violenței obține, astfel, supremația.
