Ţiganii ni se întorc acasă, drepturile de autor sunt din nou prelucrate prin aşchiere financiară învăluită, soţul Mădălinei Manole reinventează pomana televizată de 40 de zile, naţionala de fotbal nu reuşeşte să mai bată pe nimeni, iar prostituatele îşi lustruiesc casele de marcat în aşteptarea izbăvitoarei legalizări şi a metamorfozării peştilor cu cefe late în simpăticuţe tanti elvire.
Cine este interesat de toate astea poate să-şi adape bidiviii curiozităţii deschizând câteva minute televizorul sau răsfoind un ziar. Informaţiile de acest fel se atârnă zilnic într-un carusel mediatic care poate da ameţeli, asta deşi criza economică a scuturat presa românească de jurnalişti şi chiar de înţelesul cuvântului care defineşte breasla.
Toată povestea asta i-a adus pe români în situaţia în care nu pot vedea pădurea din cauza copacilor. Adevăratele probleme ale ţării nu se referă nici la travestiţi, nici la lacrimi de fotbalişti şi nici la politica subsătească purtată la nivel înalt în România.
Cred că în momentul de faţă cel mai important lucru care trebuie ştiut şi despre care media ar trebui să vorbească este că ne aşteaptă o toamnă hotărâtoare. Ar trebui să ştim că lucrurile care se vor întâmpla acum pot duce la prelungiri absurde ale bolii sau la tăierea răului din rădăcină.
Lideri de confederaţii sindicale ameninţă cu acţiuni de protest în întreaga ţară. Deşi credibilitatea lor este la un nivel destul de scăzut acum, mitingurile şi protestele şi poate chiar grevele sunt pe deplin justificate după ani buni în care politicienii de la putere i-au batjocorit continuu pe cei care cotizează la bugetul de stat.
Cred că eventualele acţiuni de protest pot demonstra în ce stadiu ne aflăm, care sunt cele mai mari nemulţumiri ale oamenilor, dar şi cât de departe sunt dispuşi să meargă pentru a-şi apăra propriile interese.
Dacă mii sau zeci de mii de oameni au să iasă în stradă, vor opri lucrul şi vor protesta până când vor avea convingerea că problemele lor sunt rezolvabile, atunci este cât se poate de clar că trebuie secerată dubioasa ciupercă aflată la conducerea ţării.
Dacă lucrurile stau tocmai pe dos, atunci e clar că românii mai pot înghiţi o bună bucată de vreme mizeria cu care se aruncă în fiecare zi în ei, dar şi că avem politicienii pe care îi merităm.
Nu vreau ca lucrurile spuse mai sus să fie privite ca fiind un soi de instigare, însă cele ce se vor întâmpla în această toamnă au să fie un fel de radiografie socială prin care va fi încercată rezistenţa românilor la greu. Au două variante, să tacă şi să înghită cuminţei, sau să încerce cu adevărat să facă ceva.
