N-a apucat să cotcodăcească de trei ori în zori cucoşul lepădăciunii de poliţişti din coteţul prezidenţial, că premierul şi-a anunţat în grabă originala intenţie de a renunţa, la rândul său, la protecţia prin pulan şi caschetă oferită de lege.
Dincolo de faptul că mă simt aşa de sigur ştiind că nici şeful statului şi nici cel al guvernului nu mai vor să fie la fel de bine apăraţi ca până acum, trebuie spus că deciziile celor doi nu fac nimic altceva decât să le zugrăvească o imagine de săndei supăraţi pe sat. Cel mult…
Păi ce-ar fi ca oamenii ăştia doi să renunţe să se mai hrănească, pentru că agricultorii protestează după ce le-au fost tăiate subvenţiile, să lase baltă semnatul de documente oficiale pentru că fac miting producătorii de cerneală şi să umble în hainele împăratului din pricină că s-au ofticat croitoresele după ce le-au fost tăiate salariile şi au aruncat cu capete de aţă neagră peste poarta de la Cotroceni.
Ce nu ştiu ei, nevricoşii şi conjuncturalii şefi de ţărişoară, este că amărăciunea lor nu numai că nu e justificată, dar este şi periculoasă şi ilegală.
Nu mă aştept însă să tresară vreunul dintre ei, asta pentru că majoritatea lucrurilor pe care le-au făcut de când au luat în mâini frâiele puterii în România sunt mai periculoase şi ilegale decât sperau ei că vor face atunci când ţinteau la funcţii supreme în stat.
Lecţia pe care încearcă însă să le-o servească poliţiştilor punând la zid un amărât de protest este şi o dovadă a slăbiciunii lor. Oamenii ăia nu au ieşit în stradă de dragul de a înjura guvernul şi de a azvârli cu caschete în ograda prezidenţială.
Problemele lor, ca şi cele ale profesorilor, ale pensionarilor, ale celor care continuă să lucreze după ce le-au fost ciuntite salariile sunt unele grave şi cer rezolvări imediate.
În condiţiile în care am fi vorbit despre nişte lideri serioşi şi veritabili, dar mai ales care să facă parte din democraţie, nu s-ar fi ajuns astfel de hotărâri, să le spunem… abstracte.
Atitudinea lor îmi aminteşte mai degrabă de jocurile unor copii care se încheie trist cu un „caramba la scara ta, urâtule”, sau „ia-ţi jucăriile şi pleacă”, decât de atitudinea unor şefi de stat membru al Uniunii Europene.
Românii simt un junghi fix în moţul de la bască în legătură cu componenţa escortelor strânse în jurul oamenilor de stat. Este însă important de ştiut că treburile legate de siguranţa lor nu ar trebui să răspundă unor mofturi penibile, iar cei doi nu ar trebui să aibă de ales din acest punct de vedere.
Dacă îşi doresc însă în continuare să se joace de-a condusul de ţară, asta înseamnă că după protestul jandarmilor şi al celor de la SPP, preşedintele şi premierul ar urma să renunţe şi la serviciile acestora şi se vor plimba doar în paza Domnului prin loboda veştedă tulburată de furtuni sociale.
Furtuni pe care ei le-au stârnit şi pentru oprirea cărora nu au absolut nici o soluţie.
