Voi aduce drept exemplu în argumentarea felului în care se poate decide decăderea unui copil un caz recent, petrecut în Galați
Citește și Copil lăsat în voia sorții, după arestarea tatălui și a bunicii
Soarta unui prunc, care a avut ghinionul să se nască într-o familie care poate nu l-a dorit sau care poate nu cunoaște noțiunea de responsabilitate, a rămas cumva suspendată într-o zonă cenușie după ce nici adulții din viața lui, nici autoritățile nu s-au spetit să-i apere interesele superioare.
Se bate atâta monedă pe "interesul superior al minorului", încât a devenit aproape penibilă și lipsită de substanță formula menită să pună mai presus de orice binele copiilor. Asta pentru că, în practică, de prea puține ori interesul real coincide cu cel din scripte. Interesul real nu are, de multe ori, de-a face cu clamatele drepturi ale copiilor și tinerilor, cărora li se cuvine orice. Sunt discutabile multe dintre aceste drepturi, felul în care ei le înțeleg și mai ales felul în care cei mari se pricep a le respecta. Paradoxal, sunt uitate, în nepermis de multe cazuri, drepturile reale: la viață, la sănătate, la îngrijire, la educație. Și de o parte, aceea a părinților sau a celor care au drepturi și obligații de îngrijire, și de autorități. Astfel, se pierd vieți de copii care chiar au avut ghinionul să se nască în locul nepotrivit, din părinți nepotriviți, în conjuncturi nepotrivite. Cu siguranță, un băiețel de câțiva anișori din Galați se încadrează în această categorie. A avut ghinionul să fie părăsit de mamă, iar tatăl a considerat că e mai simplu să "se certe cu legea" decât să-și vadă de treabă în ideea că are un copil de crescut. Bărbatul a fost arestat și, odată cu el, după gratii a ajuns și bunica, în a cărei grijă, neasumată legal, nepotul cam rămăsese după ce mama și-a luat lumea în cap și s-a dus unde a văzut cu ochii. În circumstanțe bizare, deloc clar de încadrat în legi, pruncul a rămas pe la concubinul bunicii, o altă persoană care nu are, legal, niciun drept, nicio autoritate. Pe "cuvânt de bunică", minorul pare a fi fost lăsat în seama cunoscuților de către autoritățile judiciare, preocupate mai mult să înfăptuiască dreptatea decât să știe nepotul inculpatei în siguranță. Rămas "în atenția" asistenților sociali, cel puțin la nivel declarativ, copilul are în față ani în care va trăi sub spectrul fricii că adulții din viața lui s-ar putea descotorosi de el în orice moment. Un copil a cărui mamă, tată, bunică vor fi, temporar sau definitiv, indisponibili pentru el, din motive mai mult sau mai puțin alese și asumate. Un copil pentru care, la fel ca pentru mulți, mulți alții, alternativa va fi în stradă, în anturaje rău famate sau la mâna unor străini care vor găsi cea mai "eficientă" metodă să îl folosească. Și totul pentru că realitatea, dincolo de "interesul superior al minorului", este că a te naște în locul, timpul și contextul nepotrivite aduce cu sine prezumția absolută de ghinion.
