Vă mai amintiți?! La vremea asta, în anii dinaintea Revoluției din 1989, s-ar fi pus deja la cale repetițiile. Cum care repetiții? Desfășurarea de forțe, coregrafiile impresionante și marea defilare pentru 23 august. Doar nu se făceau bătând din palme!
Sub soarele dogoritor, chemați din vacanțe în curtea școlilor sau pe stadioane, fluturând eșarfe tricolore, elevii și studenții ar fi desenat ori scris cu trupurile lor mesaje pentru preaiubiții conducători. Dansuri tematice ar fi surprins osârdia muncitorilor pe șantiere și a agricultorilor pe ogoarele patriei. Iar pe 23, prin fața tribunei oficiale, ar fi trecut impresionante care alegorice, batalioane întregi de oameni ai muncii defilând în pas cadențat, în blocuri compacte, în aplauzele mulțimii. O mulțime adusă ca să aplaude și-o altă mulțime, ca să defileze...
„O chemare nouă, țara o străbate/ Cincinalu-n patru ani și jumătate”, îmi răsună în amintire vechiul refren. Cincinalu-n care se raportau producții record – doar pe hârtie, recolte colosale – duse din condei, bilanțuri uriașe și realizări mărețe ale Epocii de Aur. Minciuni gogonate, ambalate strălucitor, pentru glorificarea faraonică a unor lideri cu minte puțină și demagogie multă.
La „Cincinalu-n patru ani și jumătate” îmi zboară gândul și acum, în democrația post-revoluționară, de câte ori mai-marii vremii își trâmbițează marile realizări. Cel mai adesea, faptul că se lucrează „intens și susținut” la obiective de investiții care... ar fi trebuit să fie gata și folosite de multă vreme.
Nu mă înțelegeți greșit, e bine că se (mai și) lucrează, totuși! Adică se mai dezmorțesc șantierele de lucrări. De pildă, extinderea și modernizarea Centurii municipiului Galați - lucrări care le-au scos peri albi șoferilor, așteptând în coloane, și le-au hârbuit mașinile prin hârtoapele ocolitoare - ar fi trebuit să fie gata acum. Desigur, dacă s-ar fi respectat cele 24 de luni de lucrări anunțate atât la semnarea contractului - în iunie 2019, cât și la startul efectiv al lucrărilor – aprilie 2020... La fel cum ar fi trebuit să fie gata și noua clădire destinată ambulatoriului de specialitate al Spitalului pentru Copii. Și multe altele!
Proiecte cu finanțare europeană care mai mult au bătut pasul pe loc decât se materializează.
În fond, se știe, la noi lucrările durează întotdeauna mai mult decât se anunță ori estimează oficial. Estimativ, cu cel puțin câte doi ani în plus. Cum ar veni, nouă ne cam iese cincinalu-n șapte ani și jumătate! Dar avem perspective serioase de-a ajunge cincinalu-n zece ani și jumătate. Hai, că nici nu-i așa de mult. Ce mi-e cincinalul, ce mi-e deceniul! Timpul oricum (ne) trece...
