Cu numai câteva zile în urmă, scriam, tot aici, că statul nu ne mai poate salva și asta după tragedia de la 2 Mai, când un puști de bani gata și plin de droguri a spulberat, mortal, un grup de pietoni după ce a scăpat de mai multe controale ale poliției. Din nefericire, o nouă dramă vine să reconfirme ceea ce bănuiam demult, dar tot trăgeam speranța că ni se pare.
Speranța că, undeva, pe fundul sacului, mai e un dram de conștiință în felul în care statul cu ale lui instituții își face treaba sau se preface că veghează la interesul public, general. Degeaba. Interesul public, general, se termină acolo unde începe interesul de grup, de partid, de clică. Ochii se închid automat, indiferența în a avea inițiativă, în a pune mâna și a remedia, uneori cu forța, devenind un reflex intrat automat în mentalitatea noilor generații de funcționari de orice fel.
Să explicăm puțin. În atribuțiile oricărei instituții de forță, de control, intră un drept și o obligație: aceea a autosesizării. Este, să zicem, un fel de bun-simț al autorității de a semnala și îndrepta un lucru atunci când observă că ceva nu este în regulă. Mâncarea stricată din magazine, gunoaiele de pe străzi sau restaurante, traficanții de orice fel de pe străzi, șoferii nebuni sau afacerile periculoase. Asupra acestui din urmă aspect trebuie să ne oprim, pentru că face obiectul titlurilor zilei. O catastrofă este rezultatul unei înlănțuiri de multiple interese, bani, autorități și măsuri luate pe minim. Mai revoltător este faptul că, până la momentul zero, buba care a explodat la propriu a copt în văzul lumii, sub ochii oricui ar fi trecut prin zonă. Stația de cisterne nu a fost ascunsă, problema ei nu era neștiută, diverse nereguli, precum mirosul persistent de gaz resimțit de toată lumea nu era nici el un mister, deși, oficial, porțile erau închise prin decizia unor autorități. Mai mult, stația de cisterne s-a născut și a rămas așa, bine-mersi, cu toate neregulile, chiar și după amenzi și închidere, tot acolo, lângă grădinița unde în mod normal intrau, zilnic, o sută de copii. Vă dați seama dacă deflagrația nu se petrecea într-un weekend de vacanță?
Crevedia devine un simbol nu doar al unei mari nenorociri, al unuia dintre cele mai grave accidente care ne-au marcat în ultimii 30 de ani, ci și al neputinței statului de a lupta cu el însuși. A miza forțat pe noroc numai pentru că este mai convenabil să nu deranjezi pe cutare fiu sau cutare patron sau cutare primar este aproape crimă cu premeditare. La fel ca bețivul sau drogatul care se urcă la volan și seamănă moarte pe șosele. Cu experiența "Colectiv" în spate, poate că ar fi momentul să se nască o nouă lege "Anastasia", dublată de confiscarea averilor, pentru cei implicați în cazuri precum cel de la Crevedia. Și poate atunci ochii s-ar deschide.
