Atacurile rusești asupra porturilor ucrainene de la Dunăre - Reni și Ismail - au făcut pentru mulți dintre noi, inclusiv aici, la Galați, realitatea războiului mult mai palpabilă. Când poți să vezi cu ochiul liber exploziile din portul de la Reni sau ți se scutură geamurile din cauza exploziilor, războiul nu mai este un subiect ”abstract”, vizionat la televizor...
Această ”undă de șoc” nu este însă decât o ”scânteie” din grozăvia războiului care răvășește Ucraina de mai bine de un an și jumătate. Una care ne face, poate, să înțelegem și rolul complex pe care România îl joacă în toată această ecuație geopolitică și geostrategică.
Bombardarea porturilor ucrainene de la Dunăre din ultimele zile nu este întâmplătoare. Rusia s-a retras din acordul privind tranzitul cerealelor din Marea Neagră și atacă porturile ucrainene nu doar de la Dunăre, ci și de la Marea Neagră, porturile din Odessa fiind țintele predilecte. Așa cum în timpul iernii rușii au făcut o prioritate din atacarea infrastructurii energetice, în prezent par a fi deciși să afecteze cât mai mult posibil canalele de import-export pentru mărfurile ucrainene. Și să nu uităm că blocarea exporturilor de cereale a devenit pentru Moscova inclusiv un instrument de șantaj și presiune la nivelul comunității internaționale.
În aceste condiții, porturile românești de la Dunăre, precum cel de la Galați, devin tot mai importante pentru susținerea ”coridoarelor solidarității”. Nu întâmplător, recent a avut loc la Galați o întâlnire a unor înalți oficiali din UE, SUA, Ucraina, Republica Moldova și România, iar obiectivul declarat a fost acela de a dubla cantitatea de cereale din Ucraina tranzitată prin porturile de la Dunăre și cel de la Constanța. De asemenea, la sfârșitul săptămânii trecute, oficiali de prim-rang ai Comisiei Europene au fost la Galați și la Constanța pentru a participa la o serie de întâlniri de ordin tehnic, la concret, pe ceea ce înseamnă în prezent capacitatea de preluare a tranzitului de mărfuri din Ucraina. Se spune tot mai des că portul Galați, alături de Constanța, ar putea deveni un pilon-cheie în această structură, mai ales în condițiile în care capacitățile din Reni și Ismail sunt afectate de atacurile rusești.
Rămâne de văzut în ce măsură aceste strategii se vor materializa. Pare însă tot mai evident că intrăm într-o nouă fază a războiului, una în care nimeni nu se mai așteaptă la un sfârșit rapid al conflictului. Prin urmare, inclusiv noile linii logistice în curs de conturare pe Dunăre și Marea Neagră nu vor fi unele ”de rezervă”, ci vor fi mai degrabă unele pe termen lung.
