Drama prin care trece o familie care își conduce fiul pe ultimul drum, în aceste zile, după ce acesta a ales să își încheie socotelile cu viața la doar 18 ani, a îndurerat un oraș întreg, cunoscuți sau necunoscuți ai tânărului. Elev la un liceu de prestigiu din oraș, acesta era cunoscut în rândul colegilor și al profesorilor ca fiind un adolescent introvertit, care comunica destul de puțin cu cei din jur. Era, însă, bun la învățătură, se pregătea pentru bacalaureat și semnele că era pe marginea unei prăpăstii nu au fost, se pare, atât de evidente încât adulții din viața lui să-și fi dat seama în ce situație precară se afla.
Deși părinții și profesorii sunt persoanele adulte cele mai în măsură să sesizeze că un copil sau adolescent suferă, ei nu sunt, poate, și cei mai în măsură să ajute. Este nevoie de psiholog, o persoană calificată și capabilă să abordeze situația frontal, în caz de nevoie, trimițând familia la un medic specialist, înainte să fie prea târziu. Din păcate, psihologii școlari sunt insuficienți, iar cei care există sunt sufocați de hârtii pe care trebuie să le facă, la fel ca profesorii, menirea lor primară trecând pe planul al doilea.
Dar, chiar și când școala are psiholog, iar acesta este implicat, tot de la profesori se așteaptă să remarce schimbările de comportament, exact cum, în perioada pandemiei, tot profesorul era cel care trebuia să facă, la prima oră a zilei și pe durata orelor sale, triajul observațional al elevului. Cu alte cuvinte, în loc să se concentreze la ce are de făcut la oră, pentru a da randament maxim, profesorul trebuia să vadă dacă elevului său îi curge nasul sau dacă are febră. Și astăzi, după aproape trei ani de la pandemie, tot profesorul clasei este cel care trebuie să gestioneze și să rezolve problemele elevului, chiar și pe cele emoționale. Una este să acorzi un sprijin atunci când situația o cere, alta este să faci consiliere psihologică.
Deși dascălul, în timpul procesului didactic, observă anumite trăsături de caracter ale învățăcelului său, să ne așteptăm ca acesta să poată să-l sprijine eficient în situații de criză este nu doar lipsit de realism, dar și nedrept. Problemele cu care se confruntă copiii și tinerii în 2023 sunt atât de complexe și, în același timp, diferite de experiențele proprii ale cadrelor didactice din perioada școlară, încât sarcina de a le rezolva le depășește posibilitățile.
Copiii au nevoie de acces nu doar constant, ci și confidențial, la consiliere psihologică. Poate dacă acest tânăr ar fi beneficiat de ședințe de consiliere psihologică, de un specialist care să-i distragă atenția de la gândul morții, ar fi fost și astăzi în bănci, alături de colegii săi. Din păcate, până nu se schimbă ceva profund în modalitatea de acces la psiholog, dar și în mentalitatea colectivă privind necesitatea unui asemenea sprijin, astfel de tragedii se vor repeta.
