La începutul anilor 2000, mergeam des prin zona Independența - Piscu și îmi amintesc încordarea șoferilor când intram pe o porțiune a șoselei, supranumită curba morții
Nu este greu de ghicit de ce, nu? Acolo aveau loc foarte multe accidente de circulație, majoritatea mortale. Da, erau de multe ori de vină unii dintre conducătorii auto, fiindcă tăiau curba cu viteză mare, nerespectând nici măcar legea bunului-simț, d-apoi pe cea a circulației pe drumurile publice. La vremea respectivă, viteză mare însemna probabil în jur de 100 de km la oră, fiindcă nici mașinile noi și performante nu erau atât de multe. Acum, viteza mare înregistrată în cazul unora dintre accidentele mortale sare de 130, iar în cazul tragediei de luni dimineață de la Independența, viteza autoturismului care a provocat carnagiul pare să fi fost 160 de km la oră. O nebunie.
Dincolo de vina șoferilor, care sunt, în mod clar, mult mai puțin responsabili decât acum 20 de ani, în ceea ce privește infrastructura rutieră nu pare să se fi schimbat nimic în bine, iar la capitolul supraveghere polițienească stăm mult mai prost. Mulți dintre șoferi acuză că DN 25, mereu aglomerat, îngust, străbătând foarte multe localități, este impropriu circulației și că pe relația respectivă ar trebui să existe un drum expres, cu două benzi pe sens, astfel încât asemenea tragedii să fie evitate.
Faptul că, în 20 de ani, nu s-a reușit în niciun fel reducerea riscurilor pe această șosea, în ciuda unor modificări care s-au făcut (precum cele de la intrarea în Movileni, unde, tot așa, se petreceau extrem de multe accidente grave), ridică mari semne de întrebare în ceea ce privește capacitatea forțelor de poliție de a supraveghea zonele problemă. Astăzi, un radar al polițiștilor rutieri va fi la Independența, dar pe cine mai ajută acum? Asta îmi amintește de Vama Veche, astă-vară, după accidentul cu cei doi adolescenți spulberați la 2 Mai, când, brusc, mașinile de poliție patrulau și zi, și noapte. Prea puțin, prea târziu. Realitatea este că, la fel ca multe alte zone ale pieței muncii, și sectorul aferent Ministerului de Interne suferă grav la capitolul forță de muncă.
Evident, pensionările la vârste mici, uneori grăbite și de pericolul modificărilor iminente ale legii, nu au ajutat deloc situația. Să ne mai mirăm, în condițiile astea, că un polițist angajat din sursă externă a ridicat, de la locul faptei, toporul presupus a fi arma crimei, ținându-l cu amândouă mâinile, fără mănuși, alterând astfel probele? Poate vom avea noroc pe viitor, ținând cont de concurența de aproape patru pe loc la școlile de poliție.
