"Unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă" - un principiu din Dreptul Roman care spune clar că prea multe interpretări și alunecări de la litera regulii i-ar dizolva acesteia esența și scopul. Ei bine, acest principiu nu ar trebui să se aplice când vine vorba de ocrotirea celor vulnerabili, de către instituții în care sunt oameni plătiți să vegheze și să ia măsuri.
Pentru că implicațiile sociale, emoționale, psihologice și de orice altă natură se împletesc într-o multitudine de variante care fac ca fiecare caz să fie unic și să necesite un mod specific de abordare. Nu poți încadra într-un șablon doi oameni, aflați aparent în aceeași categorie, doar bazându-te pe niște prezumții, completând niște tipizate cu care tu, ca funcționar, să fii acoperit. Empatia face diferența majoră între a-ți face cu adevărat datoria și a mima că mergi "la serviciu". Dacă ar fi să dăm crezare unor controale care, din păcate, s-au făcut din nou în ceasul al 13-lea, după ce încă un copil a murit, funcționarii de la Galați s-au scăldat într-o zonă călduță a procedurilor, suficient cât să creeze o aparentă implicare. Atât. Fără a face nici cât le era permis, darămite să forțeze limitele cu scopul legitim de a face "bine".
Ulciorul nu merge de multe ori la apă și, când în ecuație sunt copii și adulți cu probleme ori rău intenționați, nu are cum să iasă bine. Poate ceea ce li se poate reproșa cel mai mult acelor funcționari, dincolo de mântuiala cu care au consemnat niște hârtii sau au omis să aplice ce proceduri trebuiau aplicate, este iluzia aberantă cum că lucrurile nu vor degenera. Dacă au bănuit și nu le-a păsat, tratând copilul și situația lui ca pe "încă un caz nenorocit", e și mai grav. Lucrul cu oamenii nu a fost niciodată ușor, mai ales când trebuie puse în echilibru niște aspecte de ordin etnic, cultural, social sau medical. Funcționarul trebuie: să-și onoreze fișa postului fără a se chinui prea tare, să nu-și supere șefii și să nu-și deranjeze scaunul, obținut el știe cum.
Și, dacă s-o mai putea, să-l mulțumească și pe beneficiarul serviciului cât de cât. În ceasul al 13-lea, corpul de control a descoperit la cele două instituții de asistență socială din Galați un adevăr general valabil între instituții: proceduri lipsă sau deficitare. În spatele acestui termen generic, se ascund tot atâtea drame, poate nu cu conotații tragice, dar împovărătoare pentru noi toți. De aceea, avem toate motivele să ne întrebăm dacă niște recomandări formale, mutarea a doi-trei funcționari dintr-un birou în altul și pretinsa stabilire de proceduri clare au cu adevărat forța de a schimba mentalități și felul de a munci.
