Furat de febra negocierilor, raportărilor și alinierilor cu Europa, guvernul pare să uite tocmai de cei cărora, cel puțin teoretic, le apără interesele: cetățenii români.
Recent, organizația sindicală Cartel Alfa a solicitat, prin vocea liderului său, Bogdan Hossu, ca guvernul să negocieze mai întâi cu cei de acasă legea salarizării, cu partenerii sociali din România, și abia apoi cu cei de la Comisia Europeană. Hossu afirmă că este „anormal” și „cât se poate de grav” ca un act normativ să fie discutat la nivelul Comisiei Europene, fără ca forma legii să fie mai întâi rezultatul unei consultări cu partenerii sociali vizați direct de prevederile sale.
Teoretic, ar fi existat câteva „discuții sporadice” cu sindicatele pe subiectul noii salarizări, dar consultările nu au fost finalizate, afirmă liderul Cartel Alfa. „Discuțiile au constat în câteva întâlniri la nivelul unor ordonatori de credit din sistemul public (nu toți!), în cadrul cărora li s-a prezentat unor sindicate (nu toate din acel sector!) propunerea ordonatorului, pe acea componentă. Nu au avut loc consultări nici în toate familiile ocupaționale, cu organizațiile sindicale care reprezintă domeniul respectiv, nici la nivel integrat, intersectorial, cu confederațiile sindicale la nivel național”, a spus Hossu, în opinia căruia construcția unei noi legi a salarizării care are ca obiectiv asigurarea echității trebuie însoțită de reforma distribuției sarcinii fiscale. „Amintim decidenților politici că lucrătorul pleacă acasă cu venitul net, iar sarcina fiscală pe veniturile din salarii este excesivă. Așa cum am văzut și în cazul legii pensiilor, funcționarii Ministerului Muncii sau decidenții politici nu au expertiza adecvată pentru o construcție legislativă de o asemenea complexitate, istoric generatoare de inechitate în sistemul public și în societate”, a menționat Hossu.
Pentru a tempera așteptările celor prea entuziaști, să spunem că adoptarea de către România a salariului minim european nu va aduce dintr-odată raiul pe pământ. Nu vom prinde peștișorul de aur care să ne îndeplinească dorințele. Nu va fi impus un salariu minim egal în toată Europa, deci un român cu salariul minim nu va câștiga cât un luxemburghez sau elvețian cu salariul minim, dar se va stabili un nivel minim al salarizării de cel puțin jumătate din salariul mediu – asta ar fi o variantă. A doua variantă ar fi stabilirea salariului minim la 60% din salariul median. Oricum ar fi, trebuie să se asigure un venit minim adecvat, decent pentru toți lucrătorii, cu care aceștia să poată trăi.
În orice caz, dincolo de procente, există întotdeauna varianta negocierii. Dar, pentru a se putea negocia, trebuie să existe consultare cu partenerii sociali. Lucru de care, până acum, se pare că guvernul a cam uitat.
