Una din provocările la care sunt supusă aproape zilnic vine din partea copilului meu de 13 ani. Unii specialiști numesc vârsta aceasta preadolescență, alții, adolescență, dar eu nu știu cum să o numesc. Din punctul meu de vedere, numele contează mai puţin decât continuele bătăi de cap pe care ni le dă nouă, părinților implicați în creșterea și educarea unor tineri care abia descoperă viața. Căci nu poți să spui că ești pregătit să gestionezi prima tentativă a copilului de a folosi rimelul sau prima încercare de a fenta ora de intrat în casă după o plimbare cu prietenii.
Și aceste lucruri sunt doar două exemple, căci adolescenţii zilelor noastre au preocupări diferite de cele pe care le aveam noi. Cu siguranță cititorii îmi vor spune că vorbesc din amintiri, dar eu chiar pot face comparație între generații. Și sunt de acord cu faptul că lumea a evoluat, că o domnișoară machiată nu este chiar o tragedie, chiar și atunci când evenimentul se întâmplă la 13 ani. Că și noi aveam momente de răzvrătire, zile în care îl luam pe „nu” în brațe și activități pe care le făceam din silă, doar pentru că așa spunea mama. Totuşi, deranjant la generațiile actuale este faptul că acești tineri nu mai au valori și că sunt atrași de ceea ce nu este firesc și normal pentru o dezvoltare armonioasă. Un minut liber înseamnă un moment de internet, indiferent de locul unde se află, fie că sunt la școală, în drum spre școală, în stația de autobuz sau pe o bancă în parc, loc în care ar trebui practic să se recreeze.
Îmi amintesc de primele ieșiri cu un băiat în oraș, atunci când nu exista telefon mobil, când întâlnirile se stabileau de la o săptămână la alta și când nu făceai altceva decât să te plimbi, să vorbeşti. Acum însă, cu toată tehnologia zilelor noastre, întâlnirile de la vârsta adolescenței și-au pierdut farmecul, căci și ea și el sunt conectați pe diverse grupuri de socializare, unde toată lumea știe tot despre toată lumea. O altă realitate pe care o trăiesc din postura de mamă de adolescentă este cea în care școala nu mai este deloc interesantă pentru ceea ce se învaţă în ea.
Mersul la școală este un prilej de paradă a modei, unde fiecare își etalează adidașii de fițe, telefoanele mobile și manichiura, toate după ultima modă, iar profesorii sunt niște ființe demodate care predau niște chestii inutile pentru viață și care nu știu decât să dea teme bietului elev și așa surmenat de stresul cotidian. Pentru că rigorile și disciplina au dispărut din unitățile de învățământ, iar elevul are doar drepturi, nu și obligații. Şi vai de profesorul care lezează dreptul vreunui elev!
