Democraţie – cum, Doamne, iartă-mă! – să-i spun altfel când primul candidat înscris în cursa pentru Camera Deputaţilor, la Galaţi, este membru al Partidului Comunist Român - Secolul XXI? Deci comunist – ca apartenenţă politică, de profesie antreprenor şi cu ocupaţia de manager… Toate în acelaşi timp! Mda, zâmbesc şi eu, dar cam strâmb. Şi nu (doar) pentru că mă dor dinţii.
Îmi aduc aminte de zorii de după Revoluţia din ’89, când ni se vorbea despre comunismul cu faţa umană. Care existase, dar nu se prea lăsase văzut şi simţit. Şi despre securiştii de bună-credinţă care uitaseră ce-au făcut în ultimii cinci ani. Na, că mă năpădesc aducerile-aminte şi uit de prezentul acut. Fireşte, suntem o ţară liberă! Liberă la candidaturi, la asocieri politice, la antreprenori cu convingeri comunist-socialiste. Şi, probabil, la capitalism cu mijloace publice şi interese personale sau de partid. Mă rog, fiecare, după posibilităţi.
Lăsând băşcălia la o parte aş îndrăzni să spun că avem, cu certitudine, cea mai atipică dintre campaniile preelectorale de până acum. Dar mai ales, cea mai neobişnuită dintre perioadele de înscriere în cursa electorală. Da, mă refer la decizia fără precedent a Curţii Constituţionale prin care un aspirant la preşedinţia României a fost scos fără drept de apel pe tuşa alegerilor.
Să fiu bine înţeleasă! Nu regret şi nu plâng candidatura Dianei Şoşoacă. O consider unul dintre dintre cele mai toxice şi mai periculoase personaje pe care le-a creat vreodată politica românească. Pe lângă Şoşoaca, alte personulităţi de tristă amintire precum „Ciocu’ mic la ei, nu la noi, că acu’ suntem noi la putere!” devin chiar distinse. Niciodată nu mi-a fost mai ruşine ca român în Uniunea Europeană decât după manifestările şoşociste din plenul Parlamentului European…
Însă modul abrupt în care Şoşoacă a fost eliminată din cursa prezidenţială nu prea are de-a face cu prevederi legale electorale. Ci cu interpretări îndoielnice constituţional. Şi mai ales democratic.
Ştiu! Diana Şoşoacă e încă un specimen din categoria liderilor-cometă care îşi coagulează în jur un partid. Ca o aureolă în jurul personalităţii lor explozive şi extremiste de scandalagii. Lideri politici care coboară de pe scena politică în istorie, odată cu apusul partidelor lor: PRM-ul lui Corneliu Vadim Tudor, PNG-ul lui Gigi Becali, PP-DD-ul lui Dan Diaconescu şi, probabil, AUR-ul lui George Simion. Însă până atunci fac cât de mult zgomot pot.
Nu ştiu ce ar fi câştigat campania prezidenţială din candidatura Dianei Şoşoacă. Probabil o altă experienţă de circotecă politică şi de tumult electoral. Dar ştiu foarte bine că tot ceea ce s-a petrecut până acum cauzează grav democraţiei. Cu democraţia pe democraţie călcând…