Le admiram adesea din balconul de la bucătărie! Luminile podului suspendat de la Brăila făceau spectacol pe Dunăre, inclusiv la Galați! Puteau fi admirate și de pe Faleza Superioară, și de pe cea Inferioară. Imagini care mai de care mai spectaculoase - cadre aeriene - realizate din dronă, vederi de pe mal, fotografii făcute de pe bac ori din altă ambarcațiune de pe fluviu - umpleau presa și rețelele de socializare. E drept, la vremea aceea, podul abia se construia. Părea un proiect de succes! O investiție majoră de infrastructură, așa cum nu mai avusese parte România de multă vreme. Părea... până să fie dat în folosință. Și să-i rânjească toate hibele.
Șantierul podului suspendat peste Dunăre, cu toate întârzierile, prelungirile și amânările lui - unele inerente, altele nu - constituia un punct de atracție. Electoral... nu mai vorbim! Cred că n-a rămas politician din zona noastră ori de pe la București, care să aibă drum încoace și să nu-și fi făcut selfie cu podul. Pe pasarele, în vârful pilonului sau pe moțul macaralei, pe schele... pe unde s-a nimerit. Și apoi să se laude cum a venit "în inspecție", ca să "verifice stadiul lucrărilor". Mda. Unii dintre ei n-ar fi fost în stare nici să verifice trăinicia unui cui bătut în perete, dar se dădeau experți în infrastructură...
La apus, se organizau mici croaziere pe Dunăre! Cu doar 50 de lei, turiștii puteau admira pe îndelete, din toate unghiurile, în legănarea domoală a valurilor, podul încă nedat în folosință. Şi luminile lui!
Știu că sună ciudat, dar când s-au stins luminile de șantier ale podului... parcă i s-a dus și farmecul, și norocul. Mai întâi i-au ieșit la iveală șuruburile slăbite. Pe urmă i s-a încrețit asfaltul, s-a vălurit, s-a crăpat, s-a frezat, s-a asfaltat și reasfaltat... Tot degeaba! S-a ajuns la a patra asfaltare! Din Golden Gate de România a ajuns ciuca miștourilor și a umilinței.
Alarmistă cum mă știu, la luminile podului de la Brăila mi-a zburat gândul când am citit despre firma luminoasă pe care Consiliul Județean vrea să o monteze pe pilonul central al podului hobanat de la Galați. Mai ales că viaductul este încă nefuncțional, la fel și Centura ocolitoare a orașului. Și e greu de spus când ar putea fi deschise circulației.
Subiectiv sau nu, le-aș cam da dreptate gălățenilor care au pus la îndoială necesitatea literelor și a simbolurilor volumetrice. Nu mai bine îl dăm în folosință mai întâi și apoi îi punem ce simboluri și mesaje vrem? Logic așa ar fi! Dar poate că strategia inversă e mai bună. Poate că luminile îi vor purta noroc... așa cum i-au purtat podului peste Dunăre pe când era în construcţie! Şi o să afle România şi de Golden Gate-ul de Galaţi!
