Pentru prima dată în democrația românească post-decembristă, alegerile din acest an ne-au adus într-o situație la care, probabil, nimeni nu s-ar fi gândit vreodată
Niciodată nu s-a mai întâmplat așa ceva, ca un candidat necunoscut de majoritatea covârșitoare a românilor, venit de nicăieri, să aibă o astfel de explozie în numai câteva săptămâni și să câștige primul tur al alegerilor prezidențiale. "Românii și-au ales președintele și apoi au început să caute pe net să vadă cine este" - a circulat un banc pe rețele sociale, după primul tur al alegerilor pentru președinție, dar era, pur și simplu, realitatea.
Și cu cât cauți mai mult pe net, cu atât prăpastia se adâncește. Cu cât citești, vezi sau asculți declarațiile lui Călin Georgescu, cu atât mai mult te înspăimânți. Cu cât îl asculți cum vorbește în cea mai perfectă limbă de lemn folosită vreodată, vezi că, de fapt, nu spune nimic. Nu a prezentat nicio soluție concretă pentru nimic. Tot ce spune, într-un delir de cuvinte și pe un ton mesianic, este despre apa care nu e apă, despre sucul care nu e suc, despre partidele politice care "sunt niște gloabe la carul de aur al poporului român", despre faptul că "niciun partid politic nu va mai fi, pentru că strămoșii sunt vii, ei nu sunt morți. Sunt morți, ăștia care se plimbă pe stradă și care nu înțeleg nimic". Și despre multe, multe altele.
Realitatea este că avem, din nou, mai multe Românii. Cel puțin trei
Una este cea a românilor care îl văd pe Călin Georgescu salvatorul care ne va asigura neutralitatea (iluzorie, pentru oricine gândește cât de cât) și cel care ne va readuce la "râul, ramul". Problema este că niciun investitor nu va mai veni în România să vadă cum crește iarba sau să ne asculte recitând Miorița. Vrem, nu vrem, trăim într-o societate globalizată în care tusea unui muncitor din Bangladesh sau China poate prăbuși o întreagă industrie în România sau Bulgaria. Cât despre neutralitatea României, aici, în coasta Rusiei, ce să mai spunem? Credeți că țările ex-sovietice, de exemplu Ucraina sau Georgia, nu și-ar fi dorit să fie neutre? Neutralitatea este atunci când ți-o recunosc cei mari, nu când ridici tu mâna și spui "piua".
A doua Românie este a celor care vor să rămână pe direcția Occidentului, împreună cu UE și NATO și departe de Rusia. Aceștia vor vota cu Elena Lasconi, chiar dacă unii dintre ei poate ar fi preferat să fie altcineva în locul ei. Și ar mai fi o a treia Românie, cea a politicienilor, pentru care absolut nicio variantă nu este exclusă din start
Mai țineți minte cum povesteau că se certau pe vremuri Gigi Becali și Mitică Dragomir? "Eu l-am făcut zdreanță, el m-a făcut hahaleră, dar nu ne-am certat!". Așa ar putea fi și acum. Au făcut mai întâi coaliție, apoi au rupt-o, după care s-au înjurat, ironizat și bălăcărit oriunde s-a putut. Și ar putea face din nou coaliție, uitând de toate, sub egida forțelor democratice.
Până la urmă, întrebarea care se pune pe 8 decembrie este una singură: ne permitem să votăm "Brexitul" pentru România?
