„Acest program include reprezentări negative și abuzuri la adresa unor oameni și/sau culturi. Aceste stereotipuri sunt nedrepte acum și au fost și în trecut. În loc să eliminăm acest conținut, am ales să conștientizăm impactul său dăunător, să învățăm din el și să suscităm conversații care să ajute la crearea unui viitor favorabil incluziunii pentru noi toți”. Acesta este un mesaj cu care probabil că unii dintre voi s-au întâlnit deja, mai ales cei care au copii. Dacă nu știți însă nimic despre el, vă spun eu unde l-am găsit: pe Disney+, la începutul filmului „Aladdin”! Și probabil că mai este și la multe altele, că grădina lui Dumnezeu e mare...
Așadar, conform celor de la Disney+, filmul atât de iubit de copii conține „reprezentări negative și abuzuri” și are „impact dăunător”. Care or fi alea? Dacă ar fi să judec în această cheie, probabil că cel mai abuzat este duhul din lampă, că e ținut captiv sute de ani până îl eliberează un alt stăpân care freacă o sticlă. Așadar, atenție, copii! Nu băgați duhuri în niciun fel de sticlă, că le abuzați fizic și emoțional! Și nu încercați să zburați cu covorul din casă, că se supără și cade!
Par stupide astfel de sfaturi, dar când vezi câți elevi își rup oasele cu „Superman Challenge”, aruncându-se cu brațul înainte cum au văzut ei pe TikTok, parcă nu-ți mai vine să glumești.
Ce facem, punem avertismente la toate filmele de desene animate? Le spunem celor mici că pisicile sunt abuzate de câini, iar șoarecii, de pisici? Le spunem că „Tom și Jerry” este de fapt o dramă plină de abuzuri și nu un desen animat iubit de părinți și copii? Le spunem că leul Mufasa, de exemplu, nu poate vorbi și că de Albă ca Zăpada ar fi trebuit să aibă grijă Protecția Copilului, nu cei șapte... oameni mici de statură? Le spunem că, oricum, nu toate prințesele își găsesc prințul mult dorit, chiar dacă pupă toți broscoii pe care îi întâlnesc? Le spunem că Hercule a fost abuzat pentru că a fost nevoit să facă cele 12 munci și în afara programului normal de lucru 8.00-16.00?
Nu văd avertismente detaliate la filmele cu asasini, cu drogați, cu zombie, cu criminali în serie, la filmele cu scene de sex implicit și explicit între toate genurile „posibile” și la care copiii noștri au acces facil.
În schimb, suntem mai catolici decât papa și semnalăm ca „dăunătoare” filme ca „Aladdin” sau, un exemplu mai vechi, „Pe aripile vântului”. Ne facem că uităm că au existat și sclavi albi, cu câteva sute de ani înainte de facerea Americii. Adică romanii și grecii se jucau de-a războiul pe nasturi? Ori turcii dădeau năvală și ne luau copiii ca să-i ducă la școală?
Revenind la „Aladdin”, este doar o poveste, fraților! Și, ca orice poveste, are personaje bune și personaje rele, pentru că asta a vrut să zică autorul. Dacă nu suntem în stare să înțelegem și singuri, poate că nu ar mai trebui nici să mergem la vot! Că am văzut cu toții ce era să iasă ultima dată!
