Un cititor indignat m-a făcut ieri dimineaţă liberală. Nu i-a plăcut trimiterea la povestea lui Emil Boc. Sau nu i-o fi plăcut realitatea pe care o trăieşte şi a găsit de cuviinţă să-şi verse năduful pe mine, pe noi. Că nici editorialul colegului meu, Victor Cilincă, nu-i plăcuse. Omul era mulţumit de alegerea actuală a noului prim-ministru desemnat, de formula politică a guvernului şi de tot ce se întâmplă în ţara asta. Un alt cititor, mai nedus la biserică, a înjurat pur şi simplu pe aceeaşi temă. Păi, când doi îţi spun că eşti beat, zice înţelepciunea populară cu reprezentanţii ei cu tot, te duci frumuşel să te culci. Dar, cum mie nu mi-e somn, o să încerc să fac exact ce mi-au cerut oamenii aceştia de bun simţ şi bună cuviinţă (sic!), cărora le respect opiniile, chiar dacă nu le împărtăşesc. Aşadar, să căutăm binele din situaţia în care ne aflăm şi să ne bucurăm cu toţii, mai ales că vin sărbătorile şi românii prevăzători şi-au asigurat nu neapărat carnea de porc (fără dioxină), cât mai ales suportul lichid al meselor din familie. Şi iată ce ne-a promis domnul Boc, vajnicul subşef al partidului (căpitanul e oricum Traian Băsescu, for ever) cu cele mai multe mandate. În primul rând, un guvern care să fie cel mai bun din 1989 încoace. Pentru că va lucra la două capete, doar nu poate nimeni spune că-i va fi uşor să regleze dorinţele PSD-iste cu cele PD-L-iste, noul premier va trebui să reaşeze strategiile economice de criză, dat fiind că unele vin din stânga şi altele din dreapta. Probabil că, jurist fiind, va căuta calea de mijloc, dar acolo s-ar putea să dea numai de bădica Traian, pe care… centrul oricărei situaţii îl avantajează. Nu vreau să intru în amănunte de genul: cum va scădea deficitul bugetar cu aproape două procente anul viitor, când nu se vorbeşte nicăieri despre vreun program de reducere a cheltuielilor, ba mai mult, se fac propuneri de respectare a unor promisiuni electorale. Nu uitaţi că cele două partide au promis marea cu sarea pensionarilor, profesorilor şi românilor care se vor întoarce în ţară să planteze la noi căpşunile spaniolilor şi construcţiile italienilor. Spunea domnul Boc, în alocuţiunea de ieri, că problemele oamenilor nu sunt de stânga sau de dreapta. Frumos discurs! Numai că pe lângă realitate, pentru că problemele lui nea Gică de la sculărie nu vor fi niciodată aceleaşi cu ale lui Silviu Prigoană din PD-L. Fiecare dintre aceste două persoane are direcţia lui în privinţa problemelor, şi sociale, şi economice şi de reprezentare. În fine, ne vom bucura de un guvern raţional. Sperăm că mai raţional decât doctoratul domnului prim-ministru desemnat, care tratează bicameralismul, în condiţiile în care a făcut campanie pentru un parlament unicameral… Însă, important pare să fie proiectul comun şi modul cum cele două partide îşi acordă programele de guvernare, incluzând, pentru coloratură, şi câte ceva din programul liberal de criză, ca să fie şi să se găsească. Să aibă domnul Boc de unde alege şi pe ce să-şi pună semnătura. Că bietul Stolojan a privit degeaba criza la televizor, nu a lăsat nici urmă de reflecţii tehnocrate pe hârtie pentru urmaşul său.
După cum vedeţi, n-am nimic cu domnul Boc, nici cu desemnarea dumnealui ca prim-ministru. Aş putea spune chiar că-l compătimesc, urmărind eu, timp de patru ani, ce-a făcut Băsescu din alte persoane. Aşa că, din dorinţa de a mulţumi toţi cititorii, supăraţi ocnă şi optimişti asemenea, propun un refren de sezon: Boc-boc să-nălţăm! Că dacă noi nu o facem, atunci cine?
