Alegerile din Germania s-au încheiat cu victoria conservatorilor creştin-democraţi, care au obţinut aproape 30% din sufragii, însă adevăraţii câştigători pot fi consideraţi exponenţii partidului de extremă dreapta Alternativă pentru Germania, care au obţinut un scor record, de peste 20%, ceea ce înseamnă că şi-au dublat reprezentarea în parlament faţă de precedentele alegeri. Deşi teoretic o coaliţie de guvernare pare greu de realizat din cauza diferenţelor doctrinare, se pare că, în faţa pericolului extremist, toate partidele democratice vor lăsa orgoliile deoparte şi se vor alinia în spatele lui Friedrich Merz, liderul CSU/CDU, pentru a realiza o alianţă care să scoată din recesiune cea mai mare economie a Europei şi să facă faţă provocărilor determinate de schimbarea de viziune de la Casa Albă.
Problema migraţiei rămâne însă una acută, atât în Germania, cât şi în Franţa, cele mai mari puteri ale continentului, iar scorurile mari şi în creştere obţinute de partidele extremiste confirmă din plin acest lucru. Dacă, în Franţa, preşedintele Emanuel Macron a reuşit în vară, printr-un artificiu electoral, să limiteze cât de cât ascensiunea extremiştilor, în Germania acest lucru e mai greu de realizat, în condiţiile în care preşedintele nu are puterea celui francez, partidele care au intrat în parlament sunt din toate zonele spectrului politic, iar repornirea economiei, relaţiile cu SUA şi ameninţarea rusească rămân principalele obiective ale guvernului.
Se pare însă că populaţia germană a simţit pericolul extremist şi a dat o mână de ajutor democraţiei prin prezenţa masivă la urne, procentajul de 83% fiind cel mai mare înregistrat după 1990. Şi în Franţa, ultimele alegeri au adus la vot aproape 70% din populaţie, semn clar că, în faţa unui pericol iminent, populaţia reuşeşte să depăşească orgoliile politicianiste de stânga/dreapta, pentru a păstra ţara pe un drum democratic.
În România, în schimb, deşi imigraţia nu creează deloc probleme, partidele extremiste (autointitulate "suveraniste") cresc ca Făt-Frumos din poveste, doar pe baza unor declaraţii care mai de care mai incoerente şi a unor promisiuni care mai de care mai stupide. E drept că partidele tradiţionale contribuie din plin la acest clivaj al societăţii, prin distanţarea dintre aşteptările oamenilor şi politicile asumate, care au determinat creşterea spectaculoasă a nivelului de trai pentru o parte a societăţii, în timp ce zona pauperă este din ce în ce mai strâmtorată. Inclusiv faimoasa "ordonanţă-trenuleţ", de reducere a deficitului bugetar, pare să rămână în vagoane doar cu pensionarii şi angajaţii cu salariul minim, pentru celelalte categorii inventându-se zilnic excepţii şi derogări. Ori, în acest condiţii, cu o populaţie dezamăgită şi în parte resemnată, o prezenţă la vot de numai 40-50% este pe deplin explicabilă. Şi, din păcate, total insuficientă pentru a salva ţara de la deraierea într-un populism ce se anunţă dezastruos din punct de vedere economic. Deraiere care, în acest moment, pare inevitabilă...
