Actriţa gălăţeană Oana Mogoş - născută la Galaţi, crescută la Galaţi, educată la Galaţi - a fost recompensată cu Premiul pentru Cea mai bună actriţă la Gala Premiilor UNITER, desfăşurată anul acesta la Craiova.
Poate nu întâmplător, atunci când acest regal al premiilor teatrale se duce în provincie, o actriţă din provincie vine acasă cu aşa un premiu. Poate e timpul ca şi provincia să demonstreze că şi vrea, şi poate să impresioneze Capitala. E drept, nu avem puterea financiară a bucureştenilor şi, cu siguranţă, nici spaţiile lor de spectacole. Ba chiar, printr-o dureroasă coincidenţă, am rămas, la Galaţi, cu doar două săli de spectacole din patru, în acelaşi timp, după ce sediul Dramaticului (unde joacă şi trupa Teatrului "Gulliver") a intrat în reabilitare, iar sala Casei de Cultură a Sindicatelor nu a mai primit aviz de funcţionare.
Logistic, e greu. Greu de repetat, greu de jucat, mai ales că teatrele au găzduit, ambele, festivaluri, iar Casa de Cultură a Studenţilor, acolo unde joacă acum trupele, are şi ea evenimente proprii, cum ar fi, chiar în weekendul ce vine, Festivalul de teatru studenţesc. Dar, iată, performanţă tot se face.
În lipsa sălii de la Sindicate, spectacolele care mai vor să vină în Galaţi au doar varianta sălii de la "Leonard", pe care o închiriază, dar asta înseamnă că, atunci, trupa de aici nu joacă. Şi, dacă aţi fost la "Leonard" în ultima vreme, ştiţi că sala ne-a cam rămas mică, la toate spectacolele mult aşteptate fiind nevoie de scaune suplimentare prin orice locşor, ca să nu mai spunem că ar trebui câteva toalete în plus.
În acest moment, atât posibilităţile trupelor noastre, cât şi setea oamenilor de divertisment depăşesc, literalmente, capacitatea oraşului. Evident, mai sunt şi iniţiative private, unele chiar ale actorilor care simt că e nevoie de alternative (vezi Teatru pe Ţeavă şi Teatrul din Buzunar), altele ale firmelor private care organizează evenimente pe nişe mai înguste (vezi StUp, Versus Pub, Daily Pub sau mai nou-înfiinţatul Jazz Society Club). Şi, uneori, surprizele frumoase vin când le aştepţi mai puţin, dar exact când aveai nevoie de ele mai mult, cum a fost şi cazul spectacolului de folk şi poezie de la Versus de duminică, 25 mai, când cantautorul nemţean Adrian Beznă şi scriitorul Sorin Poclitaru din Gura Humorului ne-au hrănit sufletele cu lacrimă şi râset. Genului acesta de concept i-ar fi stat bine, cred, şi pe scena Festivalului "Folk la Dunăre", despre care oaspeţii spuneau că au auzit lucruri bune, dar unde încă nu au fost invitaţi. Anul acesta e târziu, dar poate e un gând pentru ediţia 2026.
De ce ne luptăm ca actorii noştri să joace în alte părţi şi să vină oameni de cultură la Galaţi? Păi, simplu. Ei sunt cei care pot vorbi frumos despre oraşul nostru. Care nu este doar muncitoresc, nu este doar un târg prăfuit, care are ce oferi. Dar, dacă noi nu ne pricepem să-l lăudăm, să-i lăsăm ambasadori pe oamenii, de aici şi din alte părţi, care ştiu să spună frumos şi ce este urât în vieţile noastre.
