În weekendul în care România și-a sărbătorit copiii, un incident de breaking news a făcut înconjurul țării prin buletinele de știri, dar mai abitir pe rețelele de socializare. O dramă în care o tânără ucisă de un fost iubit ”nițel” mai mare arată din nou incapacitatea societății de a admite că orice efect are o cauză și că libertății de alegere îi corespunde uriașa responsabilitate a asumării consecințelor, mai ales când ieșim din tipare.
La 23 de ani, Teodora, o tânără devenită un fel de vedetă la un show tv, a ajuns un nou exponent al generațiilor de fete care au trăit rapid, încercând să-și găsească drumul, liniștea și posibil, confortul, oricum ar fi fost acesta înțeles. A devenit, totodată, un caz tipic de victimă a unei conjuncturi în care, foarte posibil, a avut rolul de a decide. Conjunctură în care a rămas din necunoaștere, din nepăsare, din lipsei forței pârghiilor legale, ori din dorința de a fi altfel. Pentru că din orice unghi am privi problema, fie din perspectiva relațiilor părinți-copiii, fie din cea a protecției legale, un cuvânt greu, decisiv, i-a revenit Teodorei. Copilului, adolescentei și mai apoi tinerei care a încercat să zboare mai repede și mai sus decât îi permiteau aripile încă insuficient crescute.
Nu există justificări pentru violențe și atrocități și nu trebuie să ne străduim a găsi, dar a nu realiza că e nesănătos a rupe cauza de efecte, e sinonim cu sinuciderea morală.
La 23 de ani, tânăra Teodora avea la activ un fost iubit cu 26 de ani mai ”copt”. O relație care e posibil să se fi consumat când fata abia lepădase hainele minoratului și pe care niciun om cu scaun la cap nu ar putea-o vedea ca lipsită de provocări. Mai ales că tânăra Teodora, copilul unei ”clasice” familii plecate în străinătate, la muncă, și-ar fi căutat ”tatăl” într-un iubit cu înclinații psihopatice. Un individ cu care s-a aflat într-o injustă, dar firească, inegalitate de putere, imposibil de echilibrat prin pârghiile legale, după cum s-a văzut.
Pentru că știm și cât de iertătoare pot fi victimele, și cât de slabe sunt legile, și cât de neimplicate pot fi autoritățile sub umbrela resurselor puține și al opoziției venite din diverse părți. Până una alta, trăim în țara în care copiii au drepturi, în care pot alege ce vor, pot iubi pe cine (cred că) le place sau le satisface ego-ul. Dar total lipsiți de responsabilitatea eșecului propriilor alegeri.
Alegeri cărora nu sunt nici ei pregătiți să le facă față, și de care nici noi nu suntem pregătiți să îi salvăm, chiar și în ultimul moment.
