Aşa cum remarcau unii cititori hâtri şi interesaţi ai ediţiei noastre online, „Ţigareta de Galaţi” pare să se fâsâie. Da, lucrurile pot fi privite şi în acest mod. Dar e un mod simplist şi comod. Altfel, vă invit să citiţi o argumentaţie onestă, din care nu veţi afla elemente noi de anchetă, ci doar o serie de explicaţii din spatele cortinei. A celei jurnalistice.
Din capul locului trebuie precizate clar scopul şi puterile noastre. Suntem o instituţie a cărei menire principală este de a informa corect opinia publică. Insteresul nostru este interesul civic. Sună populist, dar asta e realitatea. Apoi, nu căutăm să dăm jos oameni din funcţii, ci pur şi simplu să corectăm sistemul. Puterile ne sunt, însă, limitate. Ne bazăm pe o lege privind liberul acces la informaţiile de interes public, o lege bună, dar perfectibilă, dar şi pe buna-credinţă a celor despre care scriem. Nu suntem nici organe de anchetă, nici distribuitori unici de adevăr.
Concret, acum. De la începutul scandalului „Ţigareta de Galaţi” şi până acum, adică timp de mai bine de două săptămâni, au lucrat pe subiect cinci oameni, dintre care unul s-a dedicat exclusiv poveştii. Ceea ce a apărut în ziar reprezintă sub 50 de la sută din informaţiile pe care le-am obţinut sau care ne-au fost furnizate, servite chiar. De ce? E simplu. Înainte de a arunca o informaţie pe piaţă, mai ales atunci când este vorba despre un subiect atât de întortocheat şi de delicat precum cel al contrabandei cu ţigări, trebuie să verifici din mai mult de trei surse. Şi îţi trebuie dovezi. Apoi, trebuie să te asiguri că informaţia pe care o lansezi nu cumva serveşte interesului personal al unuia sau al altuia. Caz în care trebuie să fii ceva mai reţinut, ceva mai reticent.
Aproape că mă apucă indignarea când văd că unii comentatori la textele despre „Afacerea Ţigareta” cer mai multe dezvăluiri, dar nu ne ajută nici măcar cu ponturi valabile. Pentru că e clar că ştiu mai multe despre această poveste, dar se tem să vorbească. Încă îi aşteptăm şi le garantăm că sursele nu vor fi niciodată dezvăluite. Vreţi să facem lumină? Ok, dar daţi-ne o mână de ajutor!
Acest text nu este nici pe departe o justificare. Face parte dintr-un mic exerciţiu de empatie pe care îl propun cititorilor noştri. Pe care îi asigur de întreaga noastră disponibilitate de a face lumină (nu dreptate, pentru că de asta se ocupă alţii) în acest caz. Cu mijloacele limitate pe care le avem la dispoziţie, dar în mod cert fără a face jocurile cuiva şi fără scoate din foc castanele fierbinţi în locul altora. Şi mai e nevoie şi de răbdare. Noi nu îngropăm „Ţigareta de Galaţi”. Dacă am fi vrut asta, am fi exilat toată povestea într-o ştire pe o coloană sau nu am fi dat-o deloc. În niciun caz nu am fi ţinut-o pe prima pagină timp două săptămâni. Dar mai trebuie ca şi alte instituţii să vrea să facă lumină. Iar acele instituţii pot face şi dreptate. Şi să fie foarte clar: nu ne oprim aici!
