Când bărbatul dă cu pumnul, femeia scoate cuțitul. Titram așa, recent, un articol, din nefericire nici primul, nici singurul, în care descriam o realitate inacceptabil de frecreventă în familia românească. Din păcate, în ”regatul” cuțitarilor, așa cum nefericit și-a adjudecat reputația Galațiul, nu sunt excepționale cazurile de violență extremă născute din gelozie, alcool sau ”castrarea” partenerului/ei, devenit frustrat/ă și inutil/ă.
O chestiune de viață și de moarte, de care pe care, asta au devenit relațiile de familie într-o epocă în care totul ar trebui să fie mai simplu. Trecute sau nu pe la Starea Civilă, cupluri în care legea este făcută cu palma, pumnul sau alte obicte vătămătoare ies tot mai des la rampă cu povești tragice, pe care opinia publică și noi, presa, nu le putem trece cu vederea. Și nu ca o imixtiune în viața privată, ci pentru a trage un semnal și a găsi cumva explicații atunci când abuzurile rup barierele, nenorocesc destine sau curmă vieți. Atunci când violența, mai ales fizică, atinge cote atât de mari.
Când copii născuți în relații prea defecte din varii motive asistă, direct sau indirect, la scaldaluri în care mama este snopită de tată. Sau, mai tău, ucisă. Sau, când mama, cea dătătoare de viață, simbol al binelui pentru orice copil de pe lumea asta, îi ia zilele bărbatului care a supus-o, tacit, la agresiuni de tot felul, pe care a ajuns să nu le mai suporte.
Circumstanțele sunt infinite. Fiecare familie în care violența coace până la a lua dimensiuni tragice are propria geometrie sufetească și relațională.
Singurul lucru cert este că niciodată pumnul, palma sau cuțitul care ajung să fie fatale nu sunt primele. Mereu, oricât de bine ar fi fost acunse sau disimulate, au în substrat alte acte de violență, cel puțin la fel de grave, dar tolerate dintr-o altă mulțime de motive: educație, nevoie, constrângere, copii, gura lumii sau pur și simplu obuișnuința accentuată de trecerea timpului.
Acum, o femeie trecută de 50 de ani, familistă, cu un copil mare, cu gospodărie și realizări materiale, stă în arest și are în față ani grei de pușcărie pentru că a cedat nervos într-un moment de maximă tensiune și și-a ucis bărbatul cu care și-a trăit viața, la bine și la rău. Alte două gălățence au făcut vărsare de sânge pentru că, în faţa umilințelor, nu au avut puterea să spună ”STOP”.
Doar trei familii, distruse într-o clipă pentru că acel rău asumat de doi oameni care pornesc la drum împreună scapă de sub control înainte ca orice altă forță exterioară să poată interveni.
Dacă proverbiala ciorbă nu poate fi reîncălzită, e mai bine să renunți, dar doar tu știi asta. De ce? Dacă prima palmă are momentul ei, nu se știe niciodată când va veni ultima, și cu ce preț.
