Dacă mai era vreo umbră de îndoială că lipsa de prosperitate economică merge mână în mână cu un aparat bugetăresc grăsuț, iată că ultimele statistici și vești dinspre reformarea sistemului vin să o spulbere. Suntem fruntași naționali la numărul de șomeri, și tot în capul listei stăm și la funcțiile bugetare care nu mai pot fi susținute din bănuțul public.
N-ai zice, când numeri cifrele furnizate oficial de AJOFM, că Galațiul ar fi abundat vreodată de locuri de muncă. E drept, nu din cele destinate publicului larg, ci prin adminstrația publică, cea ce se vrea a fi refomată cu tăieri care le aduc fiori pe șira spinării celor care s-au crezut, și poate încă o mai fac, la adăpost de orice vicisitudine. A ajunge într-un post călduț prin adminstrație echivalează de regulă cu o asigurare de viață, beneficiu pe care un alt angajat, mai ales în sistemul privat, nu și-l poate permite. Beneficii, sporuri, drepturi, condiții și altele fac ca slujba de funcționar (mare sau mai mic) în administrație să fie de neegalat și evident, greu de obținut. Imposibil chiar pentru majoritatea care a fost, este și va fi împărțită între câteva alegeri, deloc la fel de confortabile. Ori la privat, ori în străinătate, ori în șomaj. Ar mai fi cele câteva la limita legii, sau sub ea.
În ideea unei reforme reale, nu doar pe hârtie, ar însemna că peste 500 de oameni din aparatele adminstrațiilor locale să plece acasă. Adică să rămână fără slujbe, alăturându-li-se astfel celor peste 10.000 de șomeri declarați. Un oficial le recomandă potențialilor viitori funcționari tăiați din organigramele supraaglomerate să se angajeze la privat.
La privat, într-un oraș/județ care respiră tot mai greu sub amenințarea căderii totale a Combinatului, motorul în jurul căruia s-a construit economia zonei și al cărui picaj va antrena altele, în lanț.
În care întreprinzătorii, cu excepția celor care spală bani din activități ilegale/interlope, se luptă să supraviețuiască și să meargă de pe o zi pe alta, cu scheme mult subdimensionate de personal. Unde un om face cât ar trebui să facă trei, care nu are așteptări la bonusuri, beneficii și drepturi pe care un funcționar din administrația publică le primește pentru că ”așa e la stat”. Care e mulțumit că are un salariu, din care își plătește facturile, mănâncă și i se achită contribuțiile care îi vor permite, dacă are noroc, să iasă la pensie, la 65 de ani.
El nu își permite să facă grevă sau proteste, pentru că știe că nu este de neînlocuit. Teoretic, sunt 10.000 în spate. Plus, acum, încă 500, pe care statul i-a dresat să fie bugetari, nu luptători pentru supraviețuire.
