„Bună dimineaţa! Putem începe?”. Este primul comentariu la unul dintre textele despre alegerile de la Universitatea „Dunărea de Jos”, apărut zilele trecute pe site-ul nostru. Un comentariu absolut amuzant, dar care descrie o adevărată nebunie şi o stare de nervozitate incredibilă. Cele aproape o mie de păreri ale cititorilor de pe site-ul „Vieţii libere”, postate într-un interval de numai două săptămâni, au întors pe dos întreaga lume universitară gălăţeană şi au inflamat peste măsură spiritele. Direct sau indirect, ni s-a reproşat faptul că am fi generat toată această nebunie. Chiar în seara în care a fost ales, Iulian Bârsan ne spunea că mandatul său de rector va fi mai uşor decât ce a îndurat în trei săptămâni de comentarii pe site-ul nostru. Poate că are dreptate, probabil că nu e uşor să citeşti opiniile murdare ale unora despre tine, mai ales atunci când comentatorii se ascund în spatele anonimatului şi aruncă şi neadevăruri. Dar esenţial este că acele opinii proveneau din mediul universitar. Nu noi le-am scris, noi doar am pus la dispoziţie platforma necesară exprimării unor puncte de vedere. Nu poţi să arunci televizorul pe geam când pierde naţionala de fotbal. Dacă „Viaţa liberă” nu ar fi oferit posibilitatea acelor voci să se exprime nu înseamnă că ele nu există. Domnule Bârsan, eu, dacă aş fi în locul dumneavoastră, aş vrea să ştiu lucrurile care s-au spus. Pare o atitudine puţin masochistă, dar este vorba despre o realitate pe care, repet, aş vrea să o ştiu. Aş vrea să ştiu că există oameni care mă înjură, care mă urăsc, care m-ar vrea dat afară din universitate, în fine, tot tacâmul. Aş vrea să ştiu asta la fel cum aş vrea să ştiu că există şi oameni care au încredere în mine, oameni care mă apără, oameni care cred în ceea ce fac. Din păcate, avem orgolii nemăsurate, dar nu uitaţi că tocmai aceste orgolii fac posibilă democraţia adevărată. Poate că nu vă pică tocmai bine atunci când citiţi opinia unora, dar ce-aţi vrea? Să ţină în ei? Să răbufnească în alt mod? Da, ar putea avea bărbăţia să o facă deschis. Cu nume, prenume, CNP şi adresă. Dar credeţi că, în acest fel, am mai avea acces la adevărata gândire a oamenilor, la adevăratele lor opinii? Şi chiar la adevăratul lor caracter? Da, am aflat cu această ocazie că, în universitate, sunt şi oameni care nu ştiu să pună cratimă, şi oameni care urăsc din toată fiinţa lor. Dar, din nou, domnule Bârsan, dacă aceşti oameni există aş prefera să ştiu că există. Nu vreau să fiu minţit prin linguşiri zilnice şi prin eliminări de scame imaginare. Chiar dacă e vorba despre o modalitate dură, acum aveţi adevărata dimensiune a lumii academice, cu bune şi cu rele. Ştiţi exact la ce căruţă vă înhămaţi. Nu mulţi lideri au acest privilegiu. Şi aş mai avea un motiv să fiu fericit dacă aş fi în locul dumneavoastră, domnule Bârsan. Aveţi o universitate în care domneşte democraţia. E cel mai mare câştig al acestor alegeri. În rest, succes! Aaa, şi încă ceva. Domnule Bârsan, aţi acuzat o atitudine dictatorială din partea rectorului Viorel Mînzu. Primiţi acum, cu braţele deschise, deliciile democraţiei.
Rectorul, votul şi democraţia Scris de Marius Ţuca
