Printre numeroasele zile notabile pe care le avem în an – ştiţi voi care, acelea, botezate sau legiferate de Parlamentul Român, de Uniunea Europeană, prin religie, sau de diverse organizaţii – ieri s-a nimerit să fie Ziua Internaţională a Alegerilor. Evident, decizia Curţii Constituţionale privind neconstituţionalitatea comasării alegerilor a picat tare bine, chiar suspect de bine, în preajma acestei zile notabile. Deşi, dacă stau să mă gândesc, Guvernul Boc nu ar trebui să renunţe cu una cu două; având în vedere că a susţinut comasarea alegerilor pentru marile economii făcute la bugetul de stat şi în nici un caz din calcule meschine, politice, ar trebui să revină cu o nouă asumare, să reglementeze acele articole atacate de Curte şi să îşi mai asume o dată răspunderea pe acest subiect… Până la urmă, dacă intenţia este nobilă, încăpăţânarea nu se mai cheamă prostie, ci doar tenacitate, nu?… Evident, ar fi o mică problemă în a găsi acei politicieni care să stăpânească tainele ubicuităţii ca să îşi desfăşoare mandate diferite în acelaşi timp, dar nimic nu este imposibil, dacă se doreşte, nu este aşa, domnule Boc?
Revenind, vreau să spun că de ziua internaţională a alegerilor am avut răgazul să privesc puţin în jur şi să încerc să mă dumiresc despre ce se va întâmpla mai pe la vară, la alegerile locale. Este adevărat, este foarte greu să te concentrezi la probleme aşa de importante, în timp ce Guvernul şi televiziunile se isterizează de nămeţii ca în ’54 care vor veni, sau în timp ce fiecare politician din Galaţiul nostru îşi ţipă discursul, chit că mulţi din ei se află într-o uniune dinspre care mesajul ar trebui să fie comun şi fără echivoc…
Dar, dacă reuşeşti să faci abstracţie de enervantele voci ale politicienilor care au intrat deja în campanie electorală, atunci poţi să te concentrezi la ce ne aşteaptă la vară. Ei bine, nu este ceva periculos. Cel puţin nu este Ceva. Ar putea fi Cineva. Glumesc, sigur că orice decizie vom lua în privinţa viitorului primar, va trebui să ne-o asumăm. Va trebui să şi-o asume şi liceeanul de 18 ani care va vota pentru prima oară în viaţa sa şi beţivul de… o viaţă, care îşi vine votul pe o sută de votcă, dar şi poliţistul în pragul pensiei, care va închide ochii la vânzare, ca să nu îşi strice dosarul, ba chiar va trebui să îşi asume alegerea până şi bătrânelul de 69 de ani, care încă mai cochetează cu gândul că ar putea face glume, cu studentele, pe reţelele de socializare, întrebând dacă 69 este vârstă sau poziţie… Toţi va trebui să ne asumăm alegerea viitorului primar, asta este sigur. Şi încă ceva - ce văd că protestatarii din stradă nu prea înţeleg: regula democraţiei este să respecţi, timp de patru ani (sau cinci, după caz) rezultatul votului. Cu alte cuvinte, vom avea exact ceea ce ne vom dori. Rămâne de văzut cât de mult ne vom dori şi ce anume…
Cu câteva excepţii notabile – politicieni cunoscuţi care deja şi-au anunţat intenţia de a candida, unii cu şanse mari, alţii doar cu dorinţe neîmplinite de ani de zile, unii tineri, alţii în vârstă – peisajul alegerilor locale se preconizează a fi extrem de colorat. Deocamdată avem un avocat care îşi face singur reclamă, un fost deţinut, cercetat pentru corupţie care îşi anunţă candidatura de la Psihiatrie şi un pensionar care la două zile după ce a înjurat Guvernul, a jucat Hora Unirii cu reprezentantul său!
Nu spun, Doamne fereşte!, că cineva nu ar avea voie să îşi dorească să fie primar. Dar parcă şi „iepuraşii electorali” ar trebui să aibă mândria lor! De aceea spun că la vară o să avem de luat o decizie destul de grea: nu că n-am şti ce fel de primar ne trebuie, dar va fi destul de greu să îi găsim numele pe interminabila listă cu candidaţi….
