Zilele trecute urbea a fost împânzită cu panouri publicitare. Nimeni dintre cei care ar trebui să ştie cum au ajuns acolo acele panouri nu poate oferi mai mult de-o săltare tâmpită din umeri. Ale cui sunt şi cine nu s-a temut nici măcar o secundă să le planteze acolo, am putea vedea zilele următoare, asta pentru că tot a început oficial campania electorală.
Nu înţeleg însă cum au fost montate fără ca vreun reprezentant al Gospodărire Urbană, ori al Primăriei, ori al Poliţiei locale să bage de seamă. Nu pricep! Păi dacă vreun alegător obişnuit îndrăzneşte să-şi repare balconul, să facă un grătar sau să prăşească un mormânt, vin numaidecât şase poliţişti locali şi opt reprezentanţi ai primăriei care întreabă de autorizaţie şi scot din toc fişicul cu procese verbale şi chitanţierul pentru amenzi. Nu zic că e corect ca locuitorii oraşului să nu respecte aceste reguli, ci dimpotrivă. Dacă tot sunt soluţii pentru prăşitorii de morminte şi pentru reparatorii de balcoane, atunci există cu siguranţă şi pentru aceia care montează ilegal zeci de panouri publicitare în centrul oraşului fără să fie întrebaţi de sănătate.
Povestea asta este una cu miză scurtă şi electorală, dar nesimţirea cu care au fost amplasate aceste obiecte trădează şi o indolenţă eternă şi crasă a autorităţilor locale. Cine a ticluit plantaţia promoţională a ştiut de la bun început că nu i se poate întâmpla nimic şi a acţionat ca atare. Adică exact ca într-un sat fără câini în care orice individ cu ceva... iniţiativă face exact ce vrea, când vrea şi cum vrea fără să-i fie teamă că va scula din morţi vreun orgoliu edilitar.
Dacă tot au fost amplasate, atunci sunt curios să văd dacă s-au plătit niscaiva taxe pentru panotaj desfrânat, taxe din care să se astupe vreo groapă, să se măture vreo stradă, să se taie vreun boschet. Dacă nu se plătesc aceste taxe, atunci înseamnă că fiecărui gălăţean i-au fost furaţi nişte bani din buzunare. Ca să nu mai zic că ar fi trebuit deja să fie luate de pe spaţiul public şi transportate la Tirighina, dacă nu li se găseşte vreo altă întrebuinţare.
Nu mă aştept însă la o reacţie fermă, rapidă şi eficientă a cuiva şi am două argumente. În primul rând, ieri a început o mare distracţie pe scuarul verde de pe strada Brăilei, unde primăvărateci emisari de campanie băteau ţăruşi pentru noi panouri electorale. Da, noi panouri! În al doilea rând, una dintre singurele mari realizări din acest mandat a fost dărâmarea unei coşmelii din centrul oraşului în care un italian făcea pizza. După ce obiectivul a fost identificat, atacat şi pus la pământ cu strigături şi lăutari, la doar câteva zile după, acolo a apărut o plantaţie de cruci de ciment pe care îmi vine să le dărâm de fiecare dată când trec prin preajmă. Nici în acest caz nimeni nu a luat nicio măsură până acum.
Propun aşadar ca fiecare gălăţean mai cu dare de mână să comande câte un panou de 2/4 metri pe care să scrie ce-i trece prin cap şi să se prezinte cu el printre udătorii de gladiole de pe Brăilei. Poate chiar să se ajute unii pe alţii la montat.
