Nu mai există nici cea mai mică umbră de îndoială că am ajuns, ca ţară, aproape de un colaps antologic. Exporturile (şi aşa anemice) sunt în picaj, leul se tăvăleşte pe jos de durere, iar ultimul bastion al speranţei - am numit aici agricultura - este, din cauza sectei cumplite, în cea mai grea situaţie din ultima sută de ani.
Evident, din agenda publică lipsesc cu desăvârşire toate aceste subiecte. Puterea şi opoziţia au alte treburi decât starea naţiei. Din nefericire, toate taberele politice din România sunt acum angrenate într-un război păgubos, în cursul căruia totul este permis. Inclusiv terfelirea Constituţiei, violarea instituţiilor fundamentale ale statului, minţirea fără ruşine a poporului.
E clar că ţara arde. E şi mai clar că e nevoie de soluţii urgente în zona socială şi în economie. Însă nimănui nu pare să-i pese de asta. Mă îndoiesc profund că suspendarea lui Băsescu (apropo, referendumul costă o groază de bani, care ar fi putut fi salva firmele muribunde, ar fi putut susţine pensionarii în mizerie sau ar fi putut alunga gropile de pe şosele) va scoate România din criză. Iar dacă poporul va decide, la referendum, că Băsescu trebuie schimbat, vor veni la rând alte cheltuieli, căci alegerile prezidenţiale costă.
Faptul că Băsescu va fi înlăturat şi că vom avea un nou preşedinte nu va rezolva însă nimic. Nu se va ieftini pâinea. Nu vor creşte salariile. Nu va curge lapte şi miere. Doar vom avea la Cotroceni un alt personaj, probabil la fel de găunos ca actualul preşedinte. Iar vistieria ţării va fi cu câteva milioane de euro mai săracă, pe seama acestei ambiţii politice (fără nici un alt subtrat!) . Adică ne va creşte şi mai mult factura externă, dat fiind că trăim, de ani buni, din banii pe care ni-i împrumută sau ni-i dau de pomană alţii. Halal naţiune!
Circul pe care ni-l oferă în aceste zile aleşii neamului este realmente halucinat. Disputa este dincolo de decenţă, de definiţia politicii, de logică. Cei care urlă mai abitir pro-Băsescu sunt oameni care au supt la ţâţa puterii portocalii până li s-au umflat averile întocmai ca muşchii viteazului din poveste. Pentru ei, Băsescu e un erou. Că doar i-a umplut de bani, pe bază de contracte publice cu parfum de jaf. Însă împotriva lui Băsescu răcnesc personaje la fel de dubioase, care ar trebui să fie sub şapte lacăte pentru ce au furat. Faimosul Voicu e doar un exemplu. Doar un păduche pe frunte. Ca el mai sunt mulţi. Foarte mulţi.
În tot acest timp, ŢARA, oamenii de rând, asistă cu stupefacţie la circ. Şi caută alternative. Oameni noi. Feţe noi. Minciuni noi. În ritmul acesta, sunt convins că la toamnă Parlamentul va fi plin – foarte plin! – de oamenii lui Dan Diaconescu, otevistul. Mint frumos, nu-s erodaţi de putere, Elodia n-a fost găsită, ratingul televiziunii de partid duduie nebuneşte.
Da, ţara arde. Iar aleşii noştri refuză să stingă pălălaia. Pentru a masca sinistrul, n-au găsit altă soluţie decât să pornească un incendiu de faţadă în bârlogul de la Cotroceni. Iar acum aşteaptă, sub formă de alegeri, potopul purificator. Ceea ce ei nu pricep e că potopul ce stinge focul, setea de putere şi minţile înfierbântate s-ar putea, lejer, să-i măture şi pe ei. Şi n-aş putea paria că nu merită asta!
