Nu ştiu alţii cum sunt dar eu, când mă gândesc la străzile şi şoselele patriei, mă apucă, aşa, un fel de ciudă. Nici nu bănuiţi cât de mult mi-aş dori să simt sub roţi măcar un kilometru de drum fără groapă! Desigur, visez. Sunt sută la sută convins că vor mai trece foarte mulţi ani până când şosele noastre vor semăna cu cele din Europa civilizată. Loc unde noi nu ne aflăm, deocamdată, nici ca infrastructură, nici ca economie, nici ca salarii şi, mai ales, nici din punctul de vedere al calităţii profesionale şi morale a oamenilor care conduc destinele naţiei.
E drept, la preţuri rivalizăm cu lumea civilizată, care se miră peste poate de două lucruri când vine vorba despre români: cum de pot să mintă atât de senin şi cum de reuşesc să supravieţuiască cu un venit mediu lunar net de nici 300 de euro. În fine, să revenim la problema şoselelor.
Judeţul şi oraşul Galaţi se plasează printre unităţile administrativ-teritoriale cu cele mai proaste drumuri din România. Nu o spun eu, ci este constatarea unui studiu realizat recent de Wikipedia, cu contribuţia comunităţii on-line româneşti. Autorii studiului au concluzionat că singura porţiune de şosea de la Galaţi care se ridică la standard european este Tecuci-Tişiţa şi că în rest ne plasăm între acceptabil şi dezastruos. Relevant, nu?
Grija autorităţilor pentru starea străzilor şi şoselelor se vede cel mai bine pe Faleza Dunării, în zona cunoscută sub denumirea de „La Elice”. Acolo, spre stupefacţia trecătorilor, una dintre gropile uriaşe din carosabil (şapte metri pe doi, cu vreo trei metri adâncime) a înverzit! Da, doamnelor şi domnilor, a crescut iarbă pe marginea şi în interiorul ei, dat fiind că, de luni bune, pe acolo nu a mai trecut nici picior de meşter.
Este foarte greu de înţeles de ce, în plină vară (când se poate lucra lejer), avaria nu este reparată şi groapa nu este astupată. Avem de-a face cu un scenariu absurd care, din păcate, se repetă de decenii în acest oraş. Sunt zeci de gropi care reînvie obsesiv şi alte câteva zeci de probleme grave de infrastructură. Bunăoară canalizările de la „Ultimul leu”. Am văzut primul „spectacol” al acestora, respectiv o refulare cu aspect de fântână arteziană, acum circa 20 de ani, după o ploaie torenţială. De atunci, la fiecare ploaie serioasă, jurnalişti din Galaţi se tot minunează (mai noul multimedia, cu galerie foto şi video în coadă) de „arteziana” mâloasă. Însă nimeni nu ia vreo măsură. Deşi este foarte clar că acolo canalizarea este făcută prost şi se impun niscaiva investiţii.
Probleme grave sunt, ca să dau un alt exemplu, şi cu strada Brăilei. Din 1989 încoace, pe fondul creşterii traficului, strada se tasează accentuat pe porţiunea dintre Trei Star şi Centru. Au apărut lăsături, surpături, cocoaşe şi tot felul de fenomene care indică faptul că terenul este instabil. Măsuri? Zero! În orice stat civilizat, o astfel de stradă ar fi fost refăcută pe fundaţie din beton. Nu şi la noi. Noi, gălăţenii, putem intra în istoria universală ca inventatorii gropilor ecologice, înbuiernate, din mijlocul şoselei. Nu avem rival în lume la acest capitol!
