Crima comisă în urmă cu ceva vreme de beizadeaua Cadar (feciorul politicianului local cu acelaşi nume) a zguduit oraşul şi a produs îndelungi controverse. Victima dezaxatului – o elevă de clasa a XI-a – a fost pur şi simplu strivită în pumni şi picioare de acest ins care, de altfel, era cunoscut în urbe pentru excesele lui: sfidarea autorităţii, violenţe, consum de droguri.
Dincolo de faptul că ucigaşul Cadar junior putea fi trimis după gratii cu mult înainte de a comite crima, trebuie să spun că, în esenţă, avem în faţă rezultatul unui fenomen foarte periculos. Individul este doar un „eşantion” dintr-o rasă de infractori care se întinde ca pecinginea: beizadeaua de România. Fie că vorbim despre progenitura exuberantului Radu Mazăre sau de exemplare ceva mai obscure, de la malul Dunării, portretul robot al cocalarului de bani-gata este foarte clar: comportament arogant, roi de piţipoance în jur, maşini foarte scumpe în dotare, dispreţ faţă de legi, moralitate îndoielnică, trecut confuz, prezent înecat în alcool şi prafuri, anturaj interlop.
Marea preocupare a beizadelei este să arate că poate încălca regulile în văzul tuturor (inclusiv al poliţiştilor) şi că nu păţeşte nimic. Are imunitate de şmecher. În cel mai rău caz, specimenul se alege doar cu privirile chiorâşe şi dezaprobatoare ale băbuţelor care merg la piaţă ca la mall: doar ca să admire marfa. Însă ce mare brânză e o privire şuie, când zeci de „piţi” te admiră şi te aplaudă?!
Mi-a fost dat, zilele trecute, să asist la o demonstraţie de acest gen. ŞOCANT! Chiar în centrul Galaţiului, pe strada Domnească. Fix în clipa în care semaforul de la Modern s-a făcut verde, un cocalar de circa 30 de ani, cu Audi ultimul răcnet (GL-13-GYO), a găsit de cuviinţă că trebuie să iasă din parcarea din faţa cârciumii de la Olimpic. Apoi şi-a oprit limuzina de-a curmezişul străzii, peste trei benzi şi fuma tacticos din ţigara de foi, în claxoanele disperate ale celor din trafic. Din boxele bolidului răsuna, prin geamurile deschise, un rap agresiv.
În cele din urmă, s-a sinchisit să elibereze strada, trăgându-şi maşina către parcarea din faţă de la CEC. Înjura tacticos pe cineva (n-am înţeles pe cine, căci doar el era în maşină), iar privirea ceţoasă părea să caute un punct de sprijin. Apoi, brusc, a ieşit cu spatele din parcare şi a blocat din nou strada. Printre dinţi, a mormăit către toţi spectatorii de ocazie ai cascadoriilor lui: „M-a enervat boul ăla”, după care, în scrâşnet înfiorător de cauciucuri, a demarat în trombă PE CONTRASENS, exact pe mijlocul străzii Domnească, în direcţia Hotelului Dunărea. Panică! Toţi şoferii care circulau regulamentar, dinspre Centru către Primărie, au fost nevoiţi să se dea la o parte din faţa nesimţitului, care nu a schiţat nici un gest în drumul său. Părea că strada îi aparţine! Interesant este că, deşi prin zonă mişună mai mereu poliţişti, în momentul relatat nu era nici picior de om al legii prin preajmă.
Fără îndoială, dacă analizăm situaţia doar prin prisma acestui incident, sunteţi îndreptăţi să spuneţi că e un caz izolat. O excepţie. Că facem din ţânţar armăsar. Însă nu este chiar aşa. Vă invit să număraţi (recomand intervalele 8.00-9.00 şi 18.00-19.00) câte maşini trec pe contrasens pe Domnească. O să aveţi surprize foarte mari, căci printre cocalarii care sfidează legea se află şi unii angajaţi cu funcţii din administraţia gălăţeană!
