Am reţinut o remarcă, făcută nu demult, la Galaţi, de istoricul Georgeta Filitti, care era însoţită de unul dintre ultimii Cantacuzini, actorul Şerban Cantacuzino, neam de împăraţi bizantini… Atunci, savantul a făcut o remarcă pe care am reţinut-o: despre contribuţia celuilalt Şerban Catacuzino, fost domnitor al Ţării Româneşti între 1687 şi 1688, la aspectul brusc armonios al femeilor, începând cu acel sfârşit de veac şi până azi. Ce se întâmplase? După descoperirea Americii, porumbul a început să ia în Europa locul meiului, lintei, mămăliga a ţinut de foame, fiind suficientă, alături de umila ceapă, faţă de hălcile de carne grasă care trebuiau înainte mestecate până la saţ. Şi aşa au apărut, trecând prin creuzetul hranei, hai să-i zicem pe limba de-acum, dietetice, noi codane, cu mijlocel tras prin inel şi mâini delicate, în locul bondoacelor grase şi groase de mai an… Şi mă gândesc că, deschizând negoţul cu porumb şi aclimatizând o cultură a săracului, vodă Cantacuzino a făcut mai mult pentru istoria românilor decât alţi conducători care strălucesc în statui pe cai de bronz, deşi nu s-au preocupat de dimensiunile supuşilor decât scurtându-i de cap sau trimiţându-i prin măceluri îngrozitoare, în luptele predate azi în de profesori blazaţi de istorie, în timp ce puştanii trag cu ochiul la codanele din bănci, dezvoltate după genetica manipulată, desigur, fără voie, de vodă Cantacuzino… Astăzi, te uiţi la gălăţeni şi la gălăţence, care, desigur, nu mai mănâncă mămăligă decât la ocazii, în restaurante de fiţe, şi te întrebi cum dracu´ vor mai arăta miresele nepoţilor noştri. Se spune că fast-food-ul lăbărţează, că berea puhav te face, iar cola te umflă. Încep să arate ai noştri urmaşi, deja, precum nişte fiinţe modificate genetic pe nesimţite (că-i nesimţire să bagi în tine, toată ziua, numai mâncare… pe băţ, nu bucate frumos gătite, cu simţ de răspundere!), vezi şi la noi graşi, borţoşi, puhavi, cu cefe groase, degeţele-cârnat, guşi, picioare-de-elefant încălţate în pantofiori sport? În fond, cu ce-ar fi mai nocivi burgherii decât mititeii, şaorma, cartofii prăjiţi frumuşel fără aer, aripioarele crocante de pui, decât costiţa sau salamul? Ca să nu mai spun de atâţia burgheri din… brânză! A, are brânza asta conservanţi, E-uri mai cancerigene sau mai blânde, coloranţi sintetici sau naturali? Păi, are, dar nici acasă nu găteşti fără adaosuri de tot felul de gusturi, sintetice! Dar să revenim la formele noastre: nu suntem atât de mulţi graşi în oraşul nostru la cât te-ai aştepta.. În afară de graşii-de-bere, cei de fast-food par mai puţini şi mai degrabă corupţi la umflare de nervi şi de glande sălbăticite. Cred însă că obiceiul de a „ciuguli” peste zi, mai o… tradiţională pizza cu cola, ba nişte pateuri la kilogram, în locul supiţei de-acas´, a adus deja transformări printre cei care nu prea mai mănâncă la mama. Copiii fast-food-ului pierd din înălţimea pe care a câştigat-o păpuşoiul adus şi băgat pe gât românilor de vodă Şerban! Galaţiul este plin de fete şi băieţi mici de statură, frumoşi ca nişte păpuşi, evident europeni, dar în cantităţi corporale care-i fac oricând exportabili în China…
Păpuşoiul sau şaormioara? Scris de Victor Cilincă
