Trăim într-o economie de piaţă abia funcţională. Întreprinderi care altădată angajau zeci de mii de oameni abia îşi trag sufletul, depăşite de evenimente în cursa pentru obţinerea profitului. Firmele mici se luptă pentru supravieţuire, cele mijlocii nu mai pot dezvolta proiecte noi şi fac restructurări. În asemenea situaţie, reclama, sufletul comerţului, se străduieşte să salveze ce se mai poate salva şi este nevoită să o facă pe bani mai puţini, că, deh, e criză.
Ştiu la fel de bine ca orice român obişnuit cât de greu este astăzi să trăieşti decent, nu neapărat să prosperi. Orice investiţie o facem cu eforturi majore, cu abţineri. Orice sporire a confortului din casă înseamnă automat sacrificarea altor elemente, necesare şi ele unei vieţi echilibrate. Nu mai mergem în concedii sau le scurtăm drastic, nu ne mai ducem copiii, duminica, la o prăjitură sau în parcul de distracţii, nu mai avem resurse pentru mici bucurii pe care altădată ni le făceam mai des: o carte bună, un CD bun, flori pentru cei dragi.
Ştiu că ne e tuturor greu şi totuşi nu pricep cum pot unii să calce peste cadavre la modul cel cumplit doar pentru a-şi face imagine, care imagine să le aducă profit imediat, nu pe termen lung. De ceva timp, în mediul online, cetăţeni obişnuiţi, dar şi reprezentanţi ai unor fundaţii şi alte organizaţii non-profit, discută indignaţi despre noul spot publicitar al Vodafone. Spot în care, practic - cel puţin asta înţelege orice om normal care priveşte - compania îşi asumă meritele în acţiunea de salvare, anul trecut, a cailor sălbatici din Letea. Şi bate monedă, într-o reclamă altfel frumoasă, bine realizată, atrăgătoare, pe faptul că împreună putem face orice. Împreună şi cu abonament la Vodafone, desigur.
Faptul că firma care a realizat clipul publicitar este profesionistă înseamnă că, la fel de bine, ar fi putut face şi un altul, în care să nu se mintă clienţii şi potenţialii clienţi pe faţă. Pentru că, e clar, compania nu a sponsorizat cu nimic acţiunea voluntarilor de atunci, nişte oameni obişnuiţi, iubitori de animale, dintre care poate unii erau clienţi ai Vodafone, dar, desigur, plăteau pentru asta. Acum, după atâta agitaţie, se pare că firma a promis o sumă de bani care să ajute la hrănirea nobilelor animale. Foarte bine. De ce n-au făcut însă asta înainte, şi pe urmă să se laude într-un clip?! Oricum ar fi fost o strategie ieftină, dar măcar mesajul era adevărat. Sau, şi mai bine, de ce nu s-au luptat, de pildă, pentru salvarea Institutului de Boli Cardiovasculare de la Târgu-Mureş, ca să nu mai ajungă acum copiii cu malformaţii cardiace să ia drumul străinătăţii? A, era mai simplu să mintă şi să enerveze inutil o mulţime de oameni, făcându-şi, într-adevăr, reclamă, dar una negativă. Pentru că românii, chiar aşa necăjiţi cum sunt ei, au început să nu se mai lase prostiţi de ambalajele frumoase: de la o vreme, citesc şi etichetele. Or, cum să crezi o firmă care îţi promite tarife cu 50 la sută mai mici la abonament, dacă te minte pe faţă că a salvat caii din Deltă, când tu ştii clar, ai văzut cu ochii tăi la televizor, că nu-i aşa?
Nu sunt autoritate publică, dar să fiu CNA aş retrage clipul de pe canalele TV şi aş pune compania să-şi ceară scuze, public, başca să plătească amendă. Din care, evident, logic ar fie să fie hrăniţi bidiviii. Aşa, pentru dreptate socială. Că nu mor caii când vor câinii.
