Schimbarea şefilor de instituţii publice - „deconcentrate”, în noua limbă de lemn a naţiei - este tot timpul un bun subiect de presă. Toată lumea e curioasă cine pe cine înlocuieşte, ce grozăvii va dezvălui „noul” despre „vechiul”, dar şi ce catastrofe biografice va pune înlocuitul pe seama înlocuitorului. Urmează linia a doua de curiozităţi: ce avere are noul, ce-i face nevasta, cum o cheamă pe amantă şi, la o adică, pe cine a pupat/plătit ca să acceadă la funcţie. Aşa a fost mereu şi, bănuiesc, ritualul nu se va schimba prea curând.
Anul acesta, însă, pentru prima dată de la căderea lui Ceauşescu, înlocuirea şefilor de deconcentrate nu s-a mai suprapus cu schimbarea puterii politice. Ciudat, ghilotina n-a mai picat, fiind înlocuită cu o discretă tragere a preşului de sub picioare, selectiv, după criterii indescifrabile. Puterea USL a arătat un fel de sfială în a schimba şefii locali, aşa că administraţia publică e acum o masă eterogenă, cu risc exploziv: pesedişti amestecaţi cu pedelişti, uneperişti combinaţi cu liberali, totul cu garnitură de pecişti. Cam mulţi pecişti.
Mare brânză nu prea iese din toată această îmbârligătură. Unii şefi îşi fac meseria, căci mai există pe funcţii, pe ici, pe acolo, şi ceva specialişti. Alţii, respectiv cei care n-au fost binecuvântaţi cu pricepere profesională, trag sforile în favoarea unui partid sau a altuia, că doar-doar or supravieţui pe scaun mai departe. Alţii pur şi simplu taie frunză la câini, pentru că fie nu se pricep la altceva, fie n-au chef de muncă, fie aşteaptă să-i lovească din clipă în clipă mazilirea.
Una peste alta, în administraţie e o ţâr’ de haos. Se munceşte cam în dorul lelii, se plătesc poliţe, se pun pioneze pe scaune, dulceaţă în galoşi şi reclamaţii la DNA. Evident, plătitorii de taxe şi impozite nu asta aşteaptă de la administraţia publică, ci rezolvarea problemelor obştii. Care probleme se adună pe zi ce trece, devin mai complicate şi mai greu de rezolvat. Îi pasă cuiva că lucrurile merg prost? Pare-mi-se că nu prea, căci altfel ar reacţiona.
Bunăoară, am cazul şefei de la Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Galaţi. Solicitată de reporterii "Vieţii libere" să furnizeze o serie de informaţii publice, care ţin fix de motivul pentru care este plătită din impozitele şi taxele plătite de contribuabili, a refuzat. Uite-aşa! Nu vrea domnia-sa să discute cu "Viaţa liberă", deci nici cu gălăţenii care pun leu peste leu pentru a-i plăti leafa.
Trec peste faptul că legea o obligă pe doamna director să furnizeze acele informaţii. Trec şi peste faptul că a fost numită de PD-L, pe criterii politice, lucru pe care l-a şi subliniat în primul discurs pe care l-a adresat celor din subordine. Trec chiar şi peste faptul că doamna director aplică, din ce am aflat, metode opresive incredibile împotriva incomozilor (am auzit că unor salariaţi li s-a tăiat telefonul, internetul şi curentul din birou!). Nu pot să tolerez însă aroganţa de care dă dovadă. Dispreţul pe care îl manifestă faţă de contribuabili.
Ca plătitor de taxe, cer actualei puteri politice să ia urgent măsuri! Să schimbe naibii vechea gardă! Căci fiecare zi de întârziere nu face altceva decât să crească nivelul de frustrare publică. Asta v-aţi propus?
