Iată că în toiul unei primăveri care refuză să îşi intre pe deplin în drepturi, apele ne dau din nou de furcă şi ne testează capacitatea de a face faţă provocărilor naturii. N-avem ce face! Înconjurat din toate părţile de ape, judeţul Galaţi trece periodic prin chinul luptei şi mai ales al reacţiei la viituri. Şi nu e puţin lucru, dar nici de iertat, căci din 2005 încoace am tot avut parte de asemenea „meciuri”, când pe Siret, când pe Prut, când pe Dunăre. Asta pentru că numitorul comun nu e doar apa care sparge albiile şi inundă tot ce întâlneşte pe mal, ci şi felul în care oamenii şi autorităţile învaţă câte ceva din fiecare experienţă. Sau mai bine zis, nu învaţă!
Bunăoară, joi, la Şendreni, o mână de pompieri abia ieşiţi din tura de noapte zideau de zor saci cu nisip ca să repare ce au făcut, alături de jandarmi, acum câţiva ani. Mai exact, o porţiune de dig distrusă de muncitorii care anul trecut au lucrat la capul de pod şi nu au găsit altă soluţie de a-şi căra materialele decât prin stricarea malului întărit, menit să stăvilească revărsarea Siretului în localitate. De ce să păstrăm, când militarii a căror menire este să servească patria pot pune oricând osul la treabă spre liniştea şi siguranţa cetăţeanului? Sau de ce să pună muncitorul, ori firma care a făcut lucrarea, mâna să repare ceea ce a stricat tocmai pentru a-şi face munca mai uşoară?
Apropo, asta mă duce cu gândul la un episod petrecut în acceeaşi comună Şendreni, acum vreo trei ani, când filmul cu umflarea Siretului a dat serioase emoţii comunităţii locale şi nu numai. Nu vă grăbiţi însă să deduceţi că întreaga comunitate a fost atât de şocată încât să pună mâna pe lopeţi şi pe saci. Pentru mulţi, emoţiile au fost trăite la crâşmă, de unde, cu berea în mână, îi contemplau tot pe militarii care se chinuiau să ţină apele departe şi astfel să le salveze casele şi orătăniile din bătături. Nu aşa cum am văzut, deunăzi, într-un sat de la intrarea Dunării în ţară, în care sătenii, cu mic, cu mare, munceau de zor la ridicat stăvilarul din saci. Sau să fi fost doar de dragul ratingului la o oră de maximă audienţă pentru o televiziune centrală? Sper că nu. Aşa cum sper ca zilele următoare, când se anunţă că Dunărea va uda zonele joase ale urbei, să nu fie o ocazie în care unii să îşi facă strategii de marketing, ci să tragă concluziile propriilor erori. Domnilor, nu vrem ca Portul să devină o mică Veneţie. Deci, să facem un dig!
