Acesta e Galaţiul, „binecuvântat” în istoria recentă de industrializarea forţată: beton turnat cu ghiotura, cartiere muncitoreşti supraaglomerate şi cea mai mare parte a zonelor istorice rase de pe suprafaţa pământului. Prin urmare, cu atât mai preţioase ar trebui să ni se pară puţinele „insule” de verdeaţă pe care Galaţiul le mai are, clădirile de patrimoniu, muzeele... Din păcate, cu toate minunile pe care ni le profeţeau autorităţile publice de ieri şi de azi, nepăsarea, incompetenţa sau pur şi simplu dorinţa de jecmăneală îngroapă o bună parte din proiectele care ar mai putea salva ceva din faţa oraşului.
Povestea asta merge la nesfârşit, fără ca cineva să răspundă pentru prostiile făcute. Cine, de exemplu, a dat vreo explicaţie pentru proiectul anapoda de la Parcul Rizer? Arhitecţii au catalogat proiectul cu pricina, fără menajamente, drept un „semiavorton” urbanistic. Cuvinte dure, dar pe măsura milioanelor tocate fără cap şi fără coadă, asta fără a mai pune la socoteală că întâi ar fi trebuit să se construiască – dacă se mai construi vreodată – Muzeul de Artă Vizuală, şi abia apoi să se vorbească de parc. Vi se pare un accident? La Grădina Publică, la fel, municipalitatea a făcut un proiect, dar a trebuit să treacă un rând de alegeri până să se prindă cineva că a fost „uitat” taman punctul central al parcului – fântâna arteziană. A răspuns cineva pentru asta? Nu. Ce a ieşit cu chiu, cu vai până la urmă, ar trebui, teoretic, să vedem luna viitoare, dacă autorităţile se vor ţine de promisiune. „Gurile rele” spun însă că, în ciuda milioanelor investite şi aici, nu ar trebui să ne aşteptăm la schimbări care să ne uimească.
Dacă ar fi să privim partea plină a paharului, am putea spune că, fie şi în condiţii mai mult decât controversate, în locurile amintite „s-a încercat ceva”. Dar ce am putea spune, de exemplu, despre măreaţa plajă „Dunărea”, rămasă de ani de zile încremenită într-un peisaj jerpelit şi vai de capul ei? Iată, se apropie începutul de sezon, vine minivacanţa de 1 mai şi de Paşti, dar nu se anunţă nici o mişcare - e linişte şi pace, iar la vară vom avea parte de aceleaşi plaje şi bazine aflate într-o stare deplorabilă.
Ce să mai spunem de ideile de a se face o telegondolă pe malul Dunării, centru de hidrobiciclete, Aqualand sau parc de distracţii pentru potenţarea Galaţiul în zona turismului de tranzit? Proiectele au fost puse la sertar şi probabil că vom mai auzi de ele când va începe un nou ciclu electoral şi vor fi reîncălzite gogoşile cu care suntem aburiţi de mai bine de două decenii. Dacă avem timp liber, să mergem, aşadar, la Brăila, la Tulcea – acolo vom găsi şi parcuri, şi curse de agrement pe Dunăre sau în Vrancea, pe la Lepşa, prin munţii Buzăului, asta pentru a nu mai spune de plajele de la Constanţa. Să păstrăm Galaţiul aşa cum este, anapoda, un monument-beton al proastei administraţii, clientelismului şi butaforiei politicianiste.
