Cine face un parc adevărat pentru copii devine primar pe viaţă. M-am convins de asta după evenimentul organizat sâmbătă, de Ziua Internaţională a Copilului, în Parcul Rizer. Nu mi-am închipuit vreodată că setea de distracţie poate a fi atât de mare încât să inunde pur şi simplu unul dintre cele mai mari parcuri ale Galaţiului. Încă nefinalizat, dar adus, totuşi, la un stadiu la care poate fi folosit, Parcul Rizer a avut sâmbătă mai mulţi vizitatori decât în ultimii 20 de ani de existenţă buruienoasă. Deşi au fost nenumărate lucruri de care părinţii se pot plânge (faptul că trebuia să stai o jumătate de oră la rând pentru o îngheţată, faptul că cei care se ocupau cu picturi pe faţă erau prea puţini, faptul că un copil trebuia să stea la rând să se dea în leagăn), eu aş încadra acţiunea de sâmbătă la capitolul reuşite. Nu neapărat pentru că ar fi fost totul fără cusur, ci mai degrabă ca un îndemn ca asemenea manifestări să se repete. Evident, după ce se învaţă din greşelile primei ediţii.
Nici eu nu am crezut (şi cred că şi reprezentanţii administraţiei au fost luaţi prin surprindere) că poate exista un asemenea interes pentru aşa ceva. Nu aveai unde să îţi laşi maşina (un alt capitol pe care ar trebui să îl trecem la neajunsuri), iar în parc pur şi simplu cu greu găseai un loc în care să nu fie aglomeraţie. Din punctul meu de vedere e un semnal clar că oamenii au nevoie de aşa ceva.
Cumva e de înţeles. Ştiu aproape pe de rost locurile de distracţie pentru copii din Galaţi. Ori sunt minimaliste, ori au mobilier de parc învechit şi stricat, ori, dacă mobilierul este nou, aparţine unor investitori, deci sunt pe bani. Şi am convingerea că un politician care îşi cunoaşte interesul poate să profite de pe urma unui parc serios pentru copii. Unul realizat chiar în parteneriat public-privat, în care municipalitatea să aducă tot felul de mobilier de ultimă oră care să strângă suficienţi copii la locul de joacă încât să fie interesaţi şi investitorii să se bage. Şi, după ceea ce am văzut sâmbătă, ar fi nevoie de un parc mare. Şi aici municipalitatea are o problemă, pentru că dacă nici Parcul Rizer nu e suficient...
Nu ştiu câţi părinţi au plecat mulţumiţi şi câţi s-au enervat la sărbătoarea de 1 iunie. Dar sunt convins că dacă cineva învaţă din greşelile de anul acesta şi face un eveniment mai bun anul viitor are toate şansele să câştige simpatia tuturor gălăţenilor. Nici dacă ar asfalta toate străzile din Galaţi nu cred că ar obţine mai multe la urne. Şi când stai să te gândeşti că o astfel de investiţie necesită un efort minim în comparaţie cu rezultatele pe care le-ar putea obţine...
În orice caz, mai vorbim la anul. Să repete evenimentul nu e suficient, pentru că asta se întâmplă cu Serbările Galaţiului şi cu Sărbătoarea Scrumbiei dacă e să dau doar două exemple. Două evenimente care nu s-au îmbunătăţit nici cât negru sub unghie de-a lungul ediţiilor de până acum. Două evenimente care au intrat într-un ritm de "hai să-l facem şi anul acesta". Sper să nu fie cazul şi cu sărbătoarea de 1 iunie.
