Suntem un popor mioritic

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Baladei „Mioriţa” trebuie să-i înţelegi, ca şi în cazul legilor noastre şpilu´: nu atât „litera” cât „spiritul”! Carevasăzică, conform cunoscutei balade, este potrivit firii românului să fie „prevăzător” şi, aflând chiar din timp (dintr-o notă informativă, dintr-un SMS, de pe Facebook, mă rog, din stenograme) că „La apus de soare/ Vor să mi te-omoare”, viitoarea victimă îşi ia măsuri şi îşi scrie testamentul, îşi plăteşte ratele restante, impozitele, dă şi în avans, cumpără, dacă nu are, loc de veci. Cam asta face românul, în spiritul mioritic, în loc să ia cu adevărat măsuri care să-i salveze pielea: să sune la Poliţie, să fugă, să se apere ori să le facă el felul celorlalţi. Mi se tot spune că românul a luptat la Mărăşeşti, că a fost până şi în oastea lui Napoleon, că a zburat primul cu aeroplanul, însă, vă rog să mă credeţi, chiar suntem mioritici daţi naibii!

De pildă, un vecin mi se plângea că îi trebuie nu ştiu ce act privind serviciul militar ca să primească o pensie pentru handicap. Oricum, serviciul militar obligatoriu s-a desfiinţat în România! Legea însă a rămas! „Aşa cere legea!”, i se spune, pe bună dreptate, de la forurile competente, care ar trebui, de fapt, să stabilească dacă omul mai are sau nu picioare, nu dacă şi-a făcut armata acum 45 de ani. În altă parte, se distruge o casă veche, cu istoria ei cu tot, dar nu e trecută în lege ca să poată fi salvată de autorităţi. Dacă acei care vor şi trebuie să o apere vor să intervină, n-au „instrument”: „Păi, aşa e legea…”  Altul ia un ou din tufiş, este prins de „organe” şi ajunge în aceeaşi zi după gratii, pe când vecinul lui fură un drum cu tot cu proiect, însă „legea îl ajută”.

Oare nu mai e nimic de făcut pe aceste meleaguri curat mioritice, unde şi pe vremuri se spunea „bună ţară, rea tocmeală” şi legea este respectată orbeşte?! De ce să nu schimbăm legile?! Uite, unii care sunt, sau măcar se simt, păgubiţi dau statul în judecată, târâie în judecată instituţii, ajung la CEDO, la Haga, merg până li se face dreptate. Am întâlnit cândva un gălăţean care, chiar pe vremea lui Ceauşescu, a scris la ONU că nu i se respectă drepturile legate de apartament.

Normal ar fi ca - dacă toate lucrurile care nu merg într-o legislaţie pe cât de stufoasă pe atât de învechită şi, dacă e copiată după model comunitar, neaplicabilă la aşa popor mioritic - fiecare cetăţean care se loveşte de o tâmpenie legislativă să bată la uşa parlamentarilor locali, dacă aceştia nu s-au şi sesizat (vorbă mare!) din oficiu. Dacă ăştia mai sunt şi prin comisia juridică la vreo Cameră, e şi mai bine! Legea ar fi corectată şi astfel nu ne-am mai mira cât de multe putem îndura stând la cozi şi adunând hârtii imbecile pentru a dovedi ceea ce este deja dovedit de un act simplu, ştampilat şi parafat, dar care trebuie completat, pentru că „aşa spune legea!” Am vorbit cu parlamentari britanici, care explicau cum îşi trimit echipa acasă la cetăţenii arondaţi în colegiul lor, fără să aştepte să le ajungă problema în braţe, şi încearcă să o rezolve. De asta şi erau aleşi în continuare: băteau în uşile cetăţenilor şi le preluau problemele. Dar englezii n-au scris capodopera aia, „Mioriţa”. Nişte inculţi!

Citit 2899 ori Ultima modificare Luni, 03 Iunie 2013 17:53

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.